Adevăr&Provocare
Din perspectiva Danielei
Dăm sa intrăm in bucătărie, dar tata iese pe usă serios cu o faţă care te taie din priviri.
-Tata el este Paul despre care îti vorbeam.Îi spun eu rugandu-mă la Dumnezeu ca totul sa fie bine.
Atunci mână tatei se îndreaptă catre al lui si îi spune:
- Încântat de cunostintă, imi poti spune domnul Mateo. Si un zâmbet îi spre pe faţă tatălui.
Se pare ca era încântat sa îl vadă.! Buncurie pentru mine. Slavă cercului ca nu v-a trebui sa ma supună la un set de întrebări ca de exemplu.."Cinei băiatul?" , "Iti place de el?" , "Învăta bine la scoală?" etc...
Si din nou, iar îi multumesc mamai ca i-a explicat ea!😅
Paul întinde mâna în semn de salut sau ceva de genul(nu am inteles niciodată obiceiul ăsta intre ființele de tip masculin).
-Bun, spun eu incercand sa sparg ghiata, noi mergem in bucatarie, caci mie o foame de lupoaică! Îi spun eu tatei, prinzandu-l pe Paul de mână si trăgându-l după mine.
***
Am terminat de halit. Ne-am hotărât să iesim afară pentru ca soarele era asa de mare si luminos pe cer, dar inainte de a iesi afară ma duc sus sa ma schimb. Doar nu puteam sa ies in public cu pijamalele pe mine!
Urc sus cu viteza luminii si intru in cameră si răsfoiesc dulapul pentru a găsi ceva dragut. Dau peste o bluză înflorata, albă. E aşa drăguță! O perechi de blugi negri cu talie înaltă imi sar in ochi. Voala, tinuta perfectă!!
Ma îmbrac repede cu hainele pe care mi pe mi le-am propus
"tinuta perfectă", si cobor jos, dar nu inainte de a trimite în mesaj tuturor colegilor din clasă, de a le spune sa iesim in parc...Nu durase mult că numai raspuneuri pozitive primiese...dar fac o exceptie si îi trimit si una lui Lucas...din fericire si de la el primesc in raspuns pozitiv. A spus ca ma asteapta in fata casei lui...Super!
Cand ajung jos, tata era faţă in faţă cu Paul pe canapea si discutau.
-Hei, spun eu atrăgându-le atentia.
-Hei scumpo..imi spune tata, si se ridica de pe canapea si ma sărută pe frunte.
Ma retrag din pupicul lui, si ii spun:
-Noi acum o sa plecăm, sa îi spui si mamaei...îi spun eu îndreptându-ma spre usă cu Paul el urmele mele.
-Bine scumpo, sa va distrati dar nu prea tare...spune el si ne face cu mana..
Un chicot iesi pe bunzele mele din cauza cuvintelor pe care le-a spus tata.. La ce oare so fi gandit, adică hello!! Am aproape 13 ani, ce as putea sa fac?!?!😂😂
Lasa gândurile la o parte si imi pun in minte subiectul Paul.
-Si ce ai discutat cu tata ? Il intreb îndreptându-ne catre casă lui Lucas.
-Nimic importat, dar parcul nu era in directia aia, ce cautam la usa asta?
-O sa-l chem si pe Lucas..ii spun eu informandu-l.
-Cine e Lucas? îi spune el nedumerit ai sa vezi.
Nici nu apuc sa bat la usă ca ea se deschise.
-Hei Lucas, îi spun eu făcând un pas in spate ca sa aiba loc sa înainteze.
-Bună..nu termină sa spună aceste cuvinte ca ma ia in brate. Iar eu fiind o fata cuminte si buna, îi accept invitatia.
-Bun deci m-ai mergem in parcul ăla. Spune Paul fiind deranjat putînd pe îmbrătisarea noastră. A fost doar un act de prietenie! Nimic m-ai mult!
