Capitolul XXIV-Nu-i de bine...

273 21 10
                                    


  Ma trezesc. Sunt somnoroasa. Ceasul care tot suna intruna, s-a oprit cu ajutorul mâni mele.
Ma ridic din pat. Ma duc spre baie. Fac un dus rapid. Ies din baie. Ma îmbrac. Plec spre scoala. Nu astept pe nimeni. Urăsc zilele astea. Imi urăsc viaţa!

Sa va spun ce e cu comportamentul Danielei...
(s-ar putea ca dor fetele sa înteleagă de la clasa a V-a in sus, sau chiar si a cincea)

Capitolul acesta se numeste "Nu-i de bine", din m-ai multe motive.
Unul este pentru ca Daniela a intrat in perioada acea a luni. Dap, asa e .....cum ai citi...in acea perioadă..
(Dragi băieți, dacă cititi acest capitol, va recomand sa nu itrebati pe sora, fratele, bunica, bunicul, mama, tata, fete, in special despre "perioada acea a luni", pentru ca pur si simplu....NU INTREBATI!
Adică pe bune....NU intebati.
Dar in caz ca stiti, bravo vouă! O să întelegeti m-ai multe.

Inapoi la povestit

Din perspectiva lui Paul.

Astazi dimineata am mers singur la scoala. Se pare ca Daniela a vrut sa meargă singură.
Lăsând astea la o parte, am ajuns la scoală si m-am asezat in bancă.
Prima oră aveam matematica.

Imi scot cărtile pe bancă, când văd....
Ou, nu! Târfă la orizont!
Acestă mică târfă, pardon adică, mare....se numeste Daliana.
Se tot da la mine de când am venit in clasă. Si inca cum se da la mine!
Vine frumuşel catre mine si se asează cu coatele pe bancă, scoțând-şi in evidentă baloanele. Exact! Baloanele.
Frate zici ca lea umflat cu heliu si nici ca nu vor sa se m-ai desunfle aşa.....macar oleca.
Si incepe sa ma ia cu:
"Hei frumoselule, ai o hartă? Caci m-am pierdut in ochi tăi..."
Si face o fata din aia de piţipoancă ambulantă, incat imi vine sa fug cat ma tin picioarele.
Dar in gândul meu:
" Normal ca te-ai pierdut, la cat de proastă esti! Cum mama naibi sa nu te pierzi. Păi dacă tu ai niveoie de GPS ca sa ajungi acasă, si TU care stă la două case depărtare!"
Iar eu ca sa nu par un nesimtit, ma ridic de pe scaun, făcând si ea la fel ajungand la forma initială, imi pun mâinile pe umeri ei o intor frumușel si o imping, dupa care îi dau o palmă la fund încet.

Iar ea, ca de obicei face..."Arrr"

Pe bune? Hai dute si lasa in pace!.

                         💎💎💎💎

Ora se termină, iar eu vrând să scap de Piţi din clasa noastră, plec si ma indrept catre clasa Danielei.

Când intru, o caut cu privirea pe ea, o zăresc în bancă ei, cu gluga pe cap si castile in ureche. Ce o fi pătit? Fata asta ma îngrijorează.

Ma îndrept care ea, dar soareci de a VI-a ma alungă.

-Nu ai ce cauta in clasă la noi! Iesi!!!

Spune o fată, blondină, scundă si puntin m-ai mult grasă....parcă o chema Lariss dupa cum imi amintesc de la spusele Danielei..

Dar o fata de îndreaptă catre ea spunându-i:

-Lasa-l sa intre, cred ca stiu pe cine caută..

-Dacă tot stiti pe cine caut, ma lăsati sa ma duc la acea persoană???

-In regulă.

Iar acea fată pe nume Sidonia,cum
mi-a spus Daniela, m-a lăsat sa trec...
Simpatică puştoaica, păr lunguţ, inaltuca, si cu ochi caprui.....

De parcă Daniela nu ar fi si ea o piştoaica....

Păi, e alta treaba aici.....

Si ce contează! Au aceeasi vârstă! Paul, trezestete! Nu te poti da la o fata de clasa a VI-a!!!

Clasa a VI-aUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum