Parc, acasă, tunete.
Venise seara, se așterne incet, încet peste taramul nostru tare drag...
Toti plecă acasă, numai Daniela rămâne în parc langa fântâna arteziană. Il astepta pe Paul.
Astepta si asptepta....15min. se resipesc in aer. Paul nu m-ai apare.
Daniela se gândi sa îi trimita in mesaj.
"De ce nu m-ai vi?? Te astept de o grămadă de timp!!!?"
Si iar timpul trecu, si raspuns la mesaj tot nu primise.
Dar din fericire, o notificare îi apare pe ecran. Primise in sfarsit un raspuns la mesajul trimis acum 5 minute!!
"De ce m-as m-ai intali cu tine!!! De ce nu m-ai stai cu baitul acela!?!? Oricum nu iti pasă de mine!"
Dana fu mirată de raspunsul lui Paul. De unde a vazut el cu cine era in parc??
Poate am trecut pe langa el si nu mi-am dat seama. Daniela îi răspunde inapoi.
"Vino la fântâna!!Trebuie sa vb. neapărat!!! E urgent!!"
Din perspectiva lui Paul.
Mesajul trimis de mine a fost crud. Stiu.
Telefonul vibrează. Primise mesajul de la Daniela. Îi raspunde.
"De ce aş veni? Nu am nici un chef sa te vad pe tine!"
Cerul se întunecă m-ai tare pe minut ce trece, iar eu amorţeam pe minut ce trece in copacul asta blestemat! Creanga pe care statea, parcă vroia sa-mi imi facă viata mai grea....iar fundul meu parcă a fost împuscat cu o seriga cu tranchilizant.
Nu ma puteam ridica, dar picioarele mele nu se lăsau bătute.
Încet, încet ma ridic in picioare pe creanga cea groasă. Dar nu stiu cum, imi pierd echilibrul si cad jos din copac intru-un tufis cu cadouri de la caţei.
Deci oficial, acesta zi a intrat in cartea recordurilor in categoria
"Zile oribile".
Din perspectiva Danielei
De odată un zgomot se aude după un copac mare la fel ca coroana lui verde inchis cum.
Ma duc cu pasi inceti catre acel copac care incepe sa mă inspaimâmte.
Ajung lângă acest copac cu pricina. Ma uit m-ai atent si nu observ nimic! De odată tufisul se miscă. In el era cineva!
Ma apropii încet, încet cu pasi maruti.
Zăresc pe cineva. O siluetă care era de băiat.
Era, era.....PAUL!!!!!!
Daniela: Paul ce cauti acolo?!?! Iar un chicot iese pe gura mea văzând ca este murdar de câh.(cred ca ati inteles la ce ma refer😂).
Îi întind o mână ca sa poată să se ridice. Dar el m-io respinge. Era ciudat, niciodata nu m-a refuzat.
Se ridică usor de pe iarba verde si se sterge de acel cadouaş. Se ridică în picioare si pleca de lângă mine, fără să îmi raspundă.
Daniela:Paul STAI! Nu ma ascultă...
-Paul!!!
Fug după el, si il prind de mână.
Daniela: Paul, stai...Trebuie sa vorbim, e importatnt!!!!
Paul se opreste cand il apuc de mână. Se întoarce spre mine cu faţă la pământ.
Paul:Ce e? Vocea lui era tristă, posomorâtă. Oare era asa de trist pentru ca ma vazut cu Lacas???
Daniela:De ce sti supărat, si de ce nu vrei sa vi acasa??!? Esti supărat pe mine? Ochi lui era umezi, o lacrima încarcă sa cadă dar se opreste o haina lui Paul.
Paul: Haide sa ne asezam pe o bancă.
Mergem până la primul bancă si ne asezam pe ea. Eu in poziatia de ghemuit cu picioarele la piept si cu fata spre el. El se asează normal, numai ca cu mâinile pe genunchi si cu capul în jos.
