Cel mai bun prieten (BxB)

Prolog

     Închid ochii, iar pentru puțin timp mă bucur de aerul curat de afară. Taxiul acela miroasea a șosete murdare, lucru ce nu îl deraja pe șofer. Expir aerul acumulat în piept și analizez locul în care sunt. Este pentru prima dată în care mă aflu în acest loc. Vântul începe să bată iar un fior îmi traversează lungimea spatelui. Tremur scurt și îmi trag fermoarul hanoracului, bucurându-mă că am avut inspirația de a-l lua înainte să plec. Încep să mă plimb de colo colo pe trotuarul plin de gropi. Analizez mai bine casele din jur. Liniștea e cea care mă înconjoară, iar pentru câteva secunde îmi fac griji în legătură cu adresa la care mă aflu. Verific din nou mesajul primit de la Martin. Adresa e bună, doar că nu e nici urmă de petrecere. Aleg să îl sun, o idee proastă pentru că el înjură din cauza traficului. Tac pentru câteva secunde, apoi tonul său calm se aude din difuzor. Îl rog să îmi repete adresa și constat că mă aflu la câteva distanțe de destinație. Merg pe trotuar, ghidat de numerele caselor, iar în cele din urmă ajung la cea mai gălăgioasă casă de pe stradă. Farurile unei mașini îmi luminează corpul, iar după forma lor îmi dau seama că sunt cele de la Golful lui Martin.
     Îl urmăresc cum parchează mașina pe zona verde. A întârziat din nou. Când a ajuns în dreptul meu şi-a aranjat părul şi hainele. Mă privește nerăbdător cu un zâmbet pe față.
     — Mă aştepți de mult timp?
     Am dat din cap afirmativ. El şi-a îndreptat toată atenția pe casa din spatele meu. Muzica se pute auzi clar de afară, iar la geamurile de la parter se pot observa siluetele adolescenților care dansează.
     — Hai înăuntru.
     Vocea lui emană entuziasm. Pornește înaintea mea, am ezitat o clipă şi l-am privit cum urcă scările verandei. Martin şi-a întors capul spre mine.
     — Ce mai aştepți? Petrecerea e înăuntru.
     Pentru câteva secunde un sentiment straniu mi-a străbătut tot corpul, ca și cum ceva rău urmează să se întâmple. Încerc pe cât de mult posibil să ignor acest lucru.
     — Nu ar trebui să o aştepti pe Jess?
     Am spus eu aproape în șoaptă. El a stat puțin pe gânduri încruntându-și sprâncelene negre, apoi şi-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor săi de blug. A tastat rapid un mesaj după care și-a îndreptat toată atenția asupra mea. Buzele sale s-au arcuit într-un zâmbet plin de nerăbdare.
     — Am vorbit cu ea. Mi-a spus că va veni cu nişte prietene şi că nu e nevoie să o aştept afară.
     A deschis ușa casei, apoi a intrat. Am ezitat, din nou, câteva secunde după care am intrat și eu. Muzica e dată la maxim, iar vibrațiile boxelor sunt transmise prin pereții casei. Îmi duc mâna la frunte și apăs într-un punct dintre sprâncene pentru a diminua durerea de cap. Parcurgem amândoi holul și ajungem în cea mai mare încăpere a imobilului. Mobila lipsește, excluzând câteva mese pline cu pahare de plastic colorate și sticle aproape goale. Într-un colț pot zări o canapea ocupată de două tipe care se sărută cu foc. Majoritatea persoanelor dansează în centrul încăperii, chiar dacă mișcările lor nu se potrivesc deloc cu ritmul muzicii. Majoritatea se freacă unul de celălalt.
     Ne facem loc cu greu prin mulțimea de persoane. Cineva îmi atinge fundul, întorc capul și zăresc o blondă machiată strident cum îmi zâmbește provocator. Aleg să o ignor, apoi îmi urmez prietenul. Martin s-a apropriat de o masă aflată lângă fereastră şi a luat o sticlă deschisă. Lichidul chihlimbăriu îi dispare rapid printre buzele cărnoase. A întis sticla spre mine, dar l-am refuzat. A ridicat din umeri iar buzele sale s-au mişcat, dar nu am putut auzi ce spune din cauza muzicii. Și-a scos telefonul din buzunar și a plecat de lângă mie. L-am urmărit cu privirea până când am zărit-o și pe Jessika. S-au sărutat scurt, apoi au început să danseze stângaci pe ritmul muzicii.
     Am căutat cu privirea altă persoană cunoscută. Majoritatea îmi sunt colegi la facultate, dar nu ținem o legătură atât de strânsă. Aleg în cele din urmă să ies din camera asta plină de fum și să analizez puțin etajul. Un hol mi se întindea în față. Mocheta este pătată din loc în loc, iar mirosul de alcool este persistent în aer. Trec pe lângă o toaletă și aud cum cineva începe să vomite, nepăsător îmi continui drumul. Încerc câteva uși, dar majoritatea sunt încuiate. În cele din urmă am norocul de a găsi o ușă descuiată. Sunt uimit când găsesc camera goală. Dacă construcția pare mare dinafară, înăuntru nu e tocmai acelaşi lucru. Dau să încui ușa, dar observ că lipsește cheia. Renunț și mă trântesc pe pe patul de două persoane aflat în mijlocul încăperii. Muzica nu se aude chiar aşa tare la etaj, lucru ce mă bucură, iar aerul e mult mai respirabil aici. Închid ochii și oftez forțat. Mă întorc pe o parte, iar lumina proiectată de stâlpul de pe stradă mă deranjează.
     — Ce naiba caut eu aici?
     Ca de fiecare dată, Martin mă invită la diverse petreceri şi îmi promite distracție şi fete frumoase, dar acest lucru nu se întâmplă. De obicei plec devreme acasă sau îmi găsesc o cameră unde adorm. Se pare că de data aceasta, aleg a doua variantă. Poate că nu sunt făcut să petrec. Nu găsesc nici o distracție în tutun si alcool cum face Martin. Sigur nu sunt făcut pentru asta.
     De jos aud foarte clar vocile adolescenților care cântă  melodie populară a cărui versuri îmi sunt străine. Închid ochii încă o dată și aleg să dorm.

___________________
     Hei! Pentru cei care nu au văzut anunțul. Vreau să corectez povestea și să mai adaug descriere a sentimentelor. Firul acțiunii va rămâne același, doar că trăirile lui Ryan (Vladimir) vor fii intensificate. Am observat că unele lucruri nu sunt prea logice, iar personajele mele nu sunt atât de bine conturate.
     De asemenea, am nevoie de o copertă, mă poate ajuta cineva? De preferat, pe ea să fie Ian Somerhalder și Chris Wood. Am încercat să fac o copertă cu ei doi, ce părere aveți?