Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 7

Am terminat să îmi fac bagajul, exact când Joseph a intrat în camera mea. Entuziasmul i se putea citi în ochi, lucru ce nu îmi prea place. De când o cunosc pe Anna, pot spune despre ea că e o mare profitoare, care își bate joc de Joseph așa cum vrea ea, din nefericire el este orbit până peste cap de iubirea ce i-o poartă fetei. Am încercat de mai multe ori să îi spun sau să îi demonstrez acest lucru, dar cred că și dacă vorbeam cu un perete mă asculta mai mult decât a făcut-o el. Am renunțat în cele din urmă evitând să o mai întâlnesc pe Anna.

Mi-am pus ghiozdanul pe umărul stăng și am ieșit din cameră. Dacă în trecut nu aveam nici o problemă în a merge să dorm o seară la Martin, acum lucrurile s-au schimbat, situația fiind cu totul alta. Pot simți o emoție dar și o reținere mare legată de acest fapt. Întuiția îmi spune că ceva nu va fi bine, iar intuiția mea nu mă înseală, cel puțin nu în majoritatea cazurilor. M-am încălțat pe hol și mi-am luat geaca de piele din cuier. Joseph îmi urma fiecare pes, vrând să fie sigur că voi pleca curând, lucru ce nu mă deranja în trecut. Am părăsit apartamentul coborând primele trepte. Telefonul a început să îmi spune în buzunar semn că Martin a ajuns cu mașina. M-am grăbit să ajung cât mai repede, iar în câteva secunde mă aflam în parcarea din fața blocului. Farurile mașinii mă orbeau. M-am apropriat mai mult de autovehicol, iar când am ajuns la o distanță foate mică de el, l-am putut observa pe Martin cum se sprijină de portiera șoferului. Inima parcă mi s-a oprit în gât imediat cum l-am văzut. Am înghițit în sec, apoi l-am salutat. El mi-a repetat gestul şi s-a apropriat foarte mult de mine. Mâna sa mi-a atins obrazul, lucru ce m-a făcut să mă blochez pentru câteva secunde, crezând că Martin are de gând să mă sărute.

-Ai iești ca un mic porc. Ti-a rămas ciocolată la gură.

Mi-a șters ciocolata, apoi a intrat în mașină. Am expirat adânc, am ocolit mașina și m-am urcat pe locul din dreapta șoferului. Martin a pornit radoiul, apoi mașina, iar în scurt timp am ajuns la garsoniera sa care nu se afla prea departe. Când a parcat mașina am avut surpriza de a-l găsi pe Mike, un coleg de facultate de al lui Martin. El s-a apropriat de mașină, iar prietenul meu a ieșit foarte repede pentru a-l întâmpina.

-Mike, scuze, am uitat complet.

Martin a închis portiera mașinii, iar eu nu am mai putut să aud nimic din conversația lor. Am ieșit și eu la rândul meu din mașină. Se pare că Martin îi povestea lui Mike motivul pentru care a uitat că în seara asta, verișoara sa organizează o petrecere.

-Poate să vină și Ryan dacă vrea.

Cei doi și-au întors automat capetele spre mine.

-Da, ar fi super, am spus eu.

Martin a ridicat sprâncenele imediat cum a auzit răspunsul meu.

-Nu credeam că vei accepta atât de ușor.

-Da.. Nici eu, a spus Mike la rândul său. Ca să îl aduci pe tipul ăsta la o petrecere trebuie să îl mituiești.

Amândoi au râs, iar eu m-am băgat înapoi în mașină pentru a-mi lua ghiozdanul. Cei doi s-au depărtat, iar când am ieșit din mașină, Martin a blocat ușile cu ajutprul telecomenzi. Am alergat câțiva pași pentru a mă apropria de ei, apoi am avut nevoie de inhalator. Starea mea s-a agravat de când am fost ultima dată la spital. Martin a observat acest lucru. Zâmbetul i s-a șters automat de pe buze. L-a oprit pe Mike exact când era pe punctul de a intra pe ușa scării blocului.

-Cred că ar fi mai bine dacă eu și Ryan nu am mai veni.

Mike s-a întors cu tot corpul spre mine și spre Ryan, apoi și-a încrucișat mâinile la nivelul pieptului.

-Dar Ryan vrea să vină, nu cred că ar trebui să pierzi o asemenea ocazie.

-Ryan are astm, nu îl mai pot lua cu mine la toate petrecerile. Știm amândoi că se fumează mult, iar în starea în care e el acum, fumul îi poate face mult rău.