Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 9

Am continuat să privesc peisajul ce parcă fuge pe lângă noi, dar totul este de fapt o iluzie creată de viteza cu care se deplasează maşina. Tata a schimbat melodia de la radio, apoi m-a privit prin oglindă. Cu coada ochiului m-am uitat la el, apoi m-am concentrat pe copacii de pe marginea drumului. Telefonul mi-a vibrat scurt în buzunarul blugilor. L-am scos şi am citit mesajul de la Martin.

"Nu pot înțelege de ce ai plecat..."

Nu i-am răspuns. Mi-am introdus mufa de la căşti în telefon apoi am dat play unei melodii aleatorii. Niste sunete plăcute de pian au început să se audă în căşti. Am închis ochii cu dorința de a adormit, dar niste picături de apă au intrat pe geamul deschis al mașinii.
Am privit cerul în locul în care parcă se unea cu pământul. Undeva, la mare depărtare, norii se risipesc, iar câmpurile verzi par porți de trecere pe alte tărâmuri.
M-am asezat mai bine pe bancheta din spate a maşinii. Am închis ochii pentru a dormi, dar starea de somn înceta să apară, rămânând doar regretul că am plecat şi l-am lăsat pe Martin în urmă.
Azi dimineață m-am trezit lângă el. Stătea cu spatele la mine. Acea noapte a fost una dintre cele mai chinuitoare pentru mine. Martin a adormit rapid, eu neputând să fac acest lucru. Mintea îmi stătea la momentele în care mă apropiam de el. E un lucru greşit care nu trebuie să se mai întâmple. Am reuşit să accepte în cele din urmă faptul că m-am îndrăgostit de el, dar totuşi sper ca această vacanță pe care urmează să o petrec împreună cu familia mea să diminueze acest sentiment.
Am ales să plec şi să las totul în urmă. Pe Martin, Joseph, facultatea şi pe ceilalți prieteni ai mei, cel puțin pentru o perioadă scurtă de timp.
Am nevoie să fiu singur, să mă izolez, să descopăr care sunt adevăratele mele sentimente şi mai ales ceea ce vreau să fac cu adevărata.
Când am plecat în dimineața asta, Martin încă dormea. L-am sunat pe Joseph iar spre surprinderea mea, iubita sa plecase deja. Când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pregătesc bagajul. Mi-am luat doar strictul necesar, iar în timpul în care mi-am împachetat lucrurile, Joseph a stat în pragul uşii camerei mele privindu-mă întrebător.

-Nu pot înțelege ce e cu graba asta pe capul tău.

Nu i-am raspuns, dar din nefericire el a continuat să insiste în speranța că va afla ceva despre starea mea.

-Am tot stat şi m-am gândi la tine şi la Martin. Ceva straniu se petrece între voi doi. Sunteți certați?

Tot ce am făcut atunci a fost să dau negativ din cap şi să ma grăbesc. Apreciam grija pe care mi-o purta Joseph, dar subiectul care mă preocupa era unul mult prea fragil pentru a-l descuta cu el.
Când am terminat de împachetat tot, Joseph m-a însoțit până la iesirea din bloc. Tata mă aştepta deja lângă masina familiei, un chevrolet negru, pe care l-a cumpărat împreună cu mama acum câteva luni. Când m-a zărit mi-a facut vesel cu mâna. Tot ce am reuşit eu să fac a fost să schițez un zâmbet strâmb, care din fericire a reuşit să îl păcălească pe tata şi să mascheze toată starea mea.

Mi-am privit telefonul, având intenția de a-i răspunde prietenului meu la mesaj. Inima mă ghida să fac acest lucru, dar rațiunea îmi dicta să las telefonul jos pe banchetă şi să încerc să adorm.
De ieri seară nu am mai schimbat nici un cuvânt cu Martin, iar plecarea mea sigur l-a lăsat cu multe întrebari, dar în acelasi moment am considerat cam aceea este alegerea corectă, se pare că nu este aşa. Noi ca oameni luăm decizii care pe moment ni se par bune, dar după o analiză mai bună a situației ne dăm seama că ceea ce am făcut noi este total greşit. Cu acest gând în minte am închis ochii, iar în scurt timp din cauza sunetului liniștitor al picăturilor de ploaie ce se lovesc de parbriz, am reuşit să adorm.
***
-Ryan!

Am deschis ochii simțind cum tata mă miscă de umăr. Am privit în jurul meu, apoi m-am uitat la tata, vazându-i chipul serios.

-Îmi pare rău băiete. Nu te pot duce până acasă. Au intervenit nişte probleme la secție. Trebuie să ajung acolo imediat.