Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 8

Am tresărit și am avut tendința de a închide ușa imediat cum l-am văzut pe tip, dar m-am oprit și am continuat să îl privesc. Înfățișarea sa este una ciudată, desprinsă din filme, ceva ce pare ireal. Părul îi este alb, la rădăcină putând fii văzută o noanță ștearsă de negru, ochii îi sunt de un roșu sângeriu, iar pentru un moment m-am gândit că poate poartă lentile de contact. Buzele pline sunt perfect conturate, ieșind foarte tare în evidență din cauza pielii sale foarte deschise la culoare.

-Ce te uiți ca mâța în calendar, invită-mă înauntru.

Am afirmat, apoi i-am făcut loc pentru a intra în garsoniera lui Martin. După ce a pășit în incintă, am avut parte de o reținere, asta poate din cauza mirosului puterniuc de alcool pe care l-a emanat. Instinctul îmi spunea că e tipul ăsta nu are ce căuta aici. Am devenit tot mai agitat, iar mintea mea a început să caute metode pri care să îl fac să plece într-un mod politicos. Am vrut să mă aproprii de el dar am renunțat aşa că am rămas lângă ușa de la intrare, privindu-i toate reacțiile. El s-a depărtat de mine într-un mers legănat și a lăsat lângă canapea ghiozdanul pe care l-a avut în spate. Sunetul unor sticle s-a auzit atunci când ghiozdanul s-a mișcat, lucru ce m-a făcut să îmi dau seama ce ascunde el acolo. Și-a dat jos hanoracul negru şi l-a aruncat pur şi simplu pe spătarul canapelei, apoi și-a netezit tricoul. Următorul lucru pe care l-a facăut a fost să se așeze pe canapea și să ia telecomanda, apoi să pornească televizorul pe un canal de muzică. A luat um pumn de alune de pe un bol de pe masă, apoi le-a introdus lacom pe toate în gură. Gesturile sale familiale au început să mă calce pe nervi, iar când eram pe punctul de a mă apropria de el și de a-i cere socoteală, ușa de la baie s-a deschis. Amândoi ne-am întors privirea și l-am văzut pe Martin puțin cam ciufulit cum iese stângaci din baie. Când și-a intersectat privirea cu cea a tipului, am putut vedea un amestec de bucurie și de furie în ochii săi. Sprâncenele i s-au ridicat apoi s-a oprit intr-un loc fiind tot mai uimit de prezența tipului. El s-a ridicat aproape instantaneu de pe canapea, apoi a dat mâna cu Martin.

-Blanc, ai ajuns frate!

Traducerea numelui său mi-a venit imediat în minte „Alb", asemenea părului său. Cei doi și-au strâns mâinile, în semn de salut, apoi s-au luat în brațe. Martin l-a invitat pe prietenul său să se facă mai comod, lucur pe care evident l-a făcut înainte ca prietenul meu să îi sugereze asta. S-au așezat amândoi pe canapea, comportându-se de parcă eu nu m-aș fi aflat în încăpere. Am înghițit în sec și mi-am făcut de lucru la chiuveta lui Martin. Am luat o farfurie murdară și am început să o spăl, ascultând tot ce spun ei, chiar dacă distanta dintre noi este una relativ mare.
Au început să vorbească despre o anume fată, Zara, persoană despre care nu am mai auzit înainte. Am terminat de spălat cele două farfurii, apoi  m-am dus la baie unde am rămas pentru câteva momente, privindu-mă în oglindă. Puteam observa ca mi-am revenit la normal față de cum eram înainte de a veni acest musafir al lui Martin. Starea de excitare mi-a trecut, iar chipul meu arată exact ca înainte. Roşeata mi-a diparut din obraji iar pupilele mi-au revenit la normal.

Îmi trec mâna de două ori prin păr pentru a-l aranja, apoi iau o postură serioasă după care ies din baie. 

-Cred că ar fi mai bine să plec, spun după ce mă apropriu mai mult de cei doi.

Martin s-a ridicat de pe canapea cand a auzit ceea ce am spus.  Străinul şi-a întors capul spre mine privindu-mă cu dispreț. Am impresia că prietenul lui Martin nu mă place.

-Nu ai unde să mergi.

-Ba da, am.

Am spus asta si am iesit din garsonieră trântind uşa puternic în urma mea. Am coborât cele cateva scări si am ajuns în parcarea aproape goală. Telefonul a început să îmi sune în buzunarul blugilor. Am inchis apelul, apoi telefonul. Nu puteam să îmi înțeleg reacțiile şi comportamentul pe care îl am de când l-am vazut pe acel tip. Modul in care se comportă în lipsa lui Martin demonstrează cât de prost a fost crescut sau poate că Martin i-a permis asta de multe ori încât el a inceput să se simtă ca la el acasă. Gândul acesta mi-a oferit o stare de neliniste si o dorință de a-i cere socoteală lui Martin, dar aş fi reactionat prostește. Martin îmi e cel mai bun prieten, iar dacă are alți prieteni mai buni ca mine trebuie să accept asta. Dar dacă nu e asta problema. Probabil sunt gelos, dar exclud acest gând.
Am grăbit pasul îndreptandu-mă spre nicăieri, constatând că zona în care mă aflu îmi e total necunoscută.
Iau în cele din urmă telefonul din buzunar şi il deschid. După câteva secunde primesc un apel de la Martin. Răspund şi duc telefonul la ureche.