Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 10

Săptămâna era pe sfârşite, iar tot ce am reuşit să fac a fost să o ajut pe mama la treburile casnice, lucru ce a făcut-o foarte fericită. Mini vacanța mea s-a prelungit, ceea ce a dus la o serie de absențe şi la nişte cursuri lipsă, dar cred că Joseph mă va ajuta în această privință.

-Când te vei întoarce?

Am lăsat pătura pe pat şi m-am aşezat pe scaunul de la birou, privind-o pe mama cum împachetează niste lenjerie pentru pat. Am dat nedumerit din umeri.

-Nu ştiu...

-Am observat ceva schimbat la tine încă de când ai ajuns. Ce s-a întâmplat?

În minte mi-au apărut aproape instantaneu momentele în care îl sărutam pe Martin, atingerile sale şi mai ales ochii săi verzi. Am înghițit în sec şi am privit în altă parte.

-Nu ştiu la ce te referi mamă. Mai bine am termina treaba aici.

Ca de fiecare dată, mama simte când ceva e în neregulă cu mine. Când eram mai mic, prin clasa a opta mă îndrăgostisem de o colegă de clasă, Jully, Martin se afla în aceeaşi situație ca a mea. M-am certat cu el pentru acea fată şi nu am mai schimbat nici o vorbă cu el timp de mai multe zile. Jully nu a ales pe nici unul dintre noi, iar acest lucru nu ne-a apropriat. Mama a observat că mergeam singur la şcoală, ceea ce a făcut-o să bănuiască ceva. După ce a insistat mai mult timp, i-am spus toată povestea. Atunci m-a privit cu un zâmbet blând şi mi-a spus "Ryan, nu merită să te cerți cu cel mai bun prieten al tău pentru o fată. Dacă Jully nu e pentru tine, persoana predesrinată ție va apărea la momentul potrivit." Pe vremea aceea eram mult prea rușinat pentru a discuta despre un asemenea subiect cu mama. Martin a venit apoi după câteva zile la mine acasă şi ne-am împăcat, iar povestea cu Jully a devenit istorie. Dar azi, după mulți ani de la acel incident, ajung să cred că vorbele mamei sunt adevărate, doar că de această dată, situația este total diferită.

-De ce nu vrei să îmi spui, Ryan?

Femeia din fața mea mă privea blând, ochii ei exprimand o tristețe şi o îngrijorare pe care încerca să o ascundă cu zâmbetul său cald. Ea s-a aşezat pe marginea patului meu, iar după câteva secunde am făcut şi eu același lucru.

-E prea dificil să discut asta cu tine mamă, poate nu vei înțelege.

A ridicat din sprâncene şi mi-a pus o mână pe spate după care a început să mă mângâie. Gestul ei avea drept scop consolarea mea.

-Îmi poti spune orice Ryan, voi înțelege.

Am afirmat şi am privit în altă direcție.

-M-am îndrăgostit de cea mai bună prietenă a mea.

Am întors capul spre mama imediat după ce am rostit acea minciună. Am putut distinge pe fața ei o uimire sinceră, apoi expresia i-a revenit la cea dinainte, doar că de data asta, zâmbetul ei era unul larg, iar tristețea şi îngrijorarea s-au evaporat instantaneu.

-Tot nu pot înțelege de ce eşti în starea asta. Ea te iubește?

Am afirmat, iar inima mi s-a strâns într-un spasm scurt de durere. Am înghițit în sec şi m-am gandit la ceea ce voi spune în continuare mamei. Cert este că această ea este de fapt Martin. Pentru câteva secunde mi-as fi dorit să existe cu adevărat o fată în viața mea. Poate situația ar fi fost mai simplă şi nu m-aş afla în această încurcătură.

-Da, aşa cred...

-Asta e minunat fiule!

A zâmbit şi mai larg, dinții ei ieşind la iveală printre buzele sale pline. Mâna ei mi-a mângâiat obrazul, apoi s-a odihnit pe umărul meu.