Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 2

        Am ajuns acasă următoarea zi, abea la prânz, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să ma trântesc în pat. Colegul meu de cameră, Joseph, m-a privit ciudat, apoi a continuat să scrie. Am închis ochii, iar imaginea lui Martin mi-a apărut imediat. Nu îi puteam întelege nici acum gestul după aproape doisprezece ore de la acel incident. Creierul meu refuză să creadă că ceea ce a spus el este adevărat.

        —Eşti bine?

        Accentul său francez mi-a atras atenția, mi-am îndreptat privirea spre el.

        —Nu prea, nu e un lucru despre care vreau să vorbim.

        Doar a afirmat cu ajutorul capului, apoi s-a întors la foile sale. Eu m-am ridicat din pat şi m-am apropriat de el. Am privit acele foi.

        —Încă nu ai terminat rapoartele?

       —Nu, încă mai am destul.

        Nu m-a privit ci a continuat să tasteze ceva pe leptopul său. M-am îndreptat spre holul locuinței, mi-am luat geaca apoi am ieşit. Telefonul a început să îmi vibreze în buzunar. L-am scos, iar pe ecran era o poză cu Martin care se strâmba. La apelant era trecut "BO$$U'" o altă glumă de a sa. Am apăsat pe butonul de blocare al telefonului şi l-am introdus înapoi în buzunar. Mi-am continuat plimbarea pe alee. Treceam lejer pe lângă casele oamenilor. Un câine a început să latre dintr-o curte, iar asta mi-a adus aminte de Max. Peste două zile urmează să îmi vizitez familia, iar ca de fiecare dată, Max va fi cel mai încântat de venirea mea. El e un husky adult cu ochii albastri, iar blana sa e albă asemenea zăpezii. L-am primit acum nouă ani de la Martin. Pe vremea aceea amândoi aveam unsprezece ani cu o diferență de doar câteva luni între noi. Tatăl lui Martin i-a cumpărat acest câine, dar nu l-au putut păstra. Sora lui e alergică la blana animalelor. Nu aveau cui să i-l dea, iar după o serie lungă de mituieli, am reuşit să o conving pe mama să îl păstrăm. A trebuit ca timp de o lună să o ajut la treburile casnice, dar a meritat. Acum, Max este al doilea cel mai bun prieten al meu. Cu gândul la familia mea, am ajuns în cele din urmă la supermarket. Ca de fiecare dată în care merg în vizită, le voi cumpăra o mică atenție. Iau un coş de cumpărături şi încep să mă plimb printre rafturi. Nu vin des aici, de obicei Joseph face cumpărăturile pentru noi doi. Avem aceleaşi preferințe în materie de mâncare, plus că el are şi maşină şi e mult mai simplu pentru el să aducă cumpărăturile acasă. În cele din urmă ajung la raionul de ciocolată. Tata adoră ciocolată cu lichior, aşa că îi voi cumpăra două cuti. Lui Max i-am luat o jucărie nouă, iar mamei urmează să îi cumpăr un parfum. Ajung la raionul de cosmetice, unde o întâlnesc pe Jess. Purta o discuție cu o altă fată. Când m-a zărit, fața ei s-a luminat, apoi s-a apropriat de mine.

      —Ryan! Hei, ce faci?

Am salut-o la rândul meu şi i-am spus motivul pentru care mă aflu la acest raion.

       —Dacă vrei, te pot ajuta. Aaa, era să uit, ea e Mia.

Fata cu care Jess purta înainte o discuție a tăcut în tot acest timp. Când Jess i-a rostit numele, ea s-a apropriat de mine şi mi-a întins mâna. Am apucat-o şi am privit-o îndelung. Obrajii ei sunt roşii, iar ochii de un albastru pătrunzător păreau să mă studieze din cap până în picioare. După ce mi-a dat drumul la mână şi-a netezit părul scurt şi creț. Telefonul a început să îi sune, apoi s-a depărtat de mine şi de Jess.
Am privit scurt mulțimea de monstre de parfum aranjate ca nişte soldăței, apoi m-am uitat la Jess. Ea mă privea în tot acest timp zâmbind. Şi-a dat seama că sunt al naibii de nepriceput când vine vorba de parfumuri.

        —După expresia ta îmi pot da seama că tu chiar ai nevoie de ajutorul meu.

        —Da, aşa e. De unde începem?

A privit şi ea la rândul ei parfumurile.

        —Spune-mi ceva despre mama ta. Ce flori îi plac? Ce gusturi are?

În minte mi-a apărut aproape instantaneu grădina din fața casei în care mama a plantat o mulțime de trandafiri. Într-o zi, când eram în clasa generală, mă jucam cu Martin şi alți copii prinsa, iar Martin s-a împiedicat şi a căzut pe o tufă de trandafiri. Mama s-a chinuit mult timp să îi scoată spinii din picior. El mă ținuse de mână în tot acel timp, plângând când mama se apropria de genunchiul său cu penseta.

Jess mi-a atras atenția pentru a reveni la subiect.

       —Trandafirii, cei roşii.

Ea a afirmat apoi s-a apropriat de raft. A vorbit cu vânzătoarea şi i-a spus nişte nume încurcate, care sunau franțuzeşti. Femeia i-a dat lui Jess două monstre. Fata mi le-a dat să le miros. Prima, era mult prea dulce pentru gustul meu şi probabil şi pentru al mamei, dar a doua monstră era perfectă. Femeia a împachetat parfumul, apoi am plătit un preț destul de mare, dar având în vedere că ziua ei este în curând, nu mă zgârcesc. Jess a primit în scurt timp un telefon de la Mia care se pare că a plecat cu părinții ei. După ce ne-am plătit fiecare cumpărăturile, Jess l-a sunat pe fratele ei mai mare pentru a venit să o ia. Când am ieşit dun magazin fata mi-a atras atenția şi m-a întrebat:

        —Unde mergi acum?

        —Cred că acasă, Joseph pare să aibă nevoie de ajutorul meu cu temele.

       —Da...

Ea a rupt contactul vizual. Ochii ei căprui păreau trişti. Ceva e schimbat la Jess.

        —Jess, esti bine?

I-am pus mâna pe umăr. Ea şi-a îndreptat privirea spre mine. O băbuță a trecut pe lângă noi, s-a uitat la fiecare în parte, apoi m-a privit urât. Jess aproape că plângea.

        —Nu sunt. Martin... e ceva în neregulă cu el. E de mult timp aşa şi nu îmi pot da seama de ce.

Doar am afirmat, iar ea a continuat să vorbească.

        —E mai rece cu mine şi evită să ne întâlnim. Nu vreau să se termine aici, avem aproape trei ani de relație şi îl iubesc foarte mult!

O durere m-a fulgerat în piept când o lacrimă i s-a scurs pe obraz. Am şters-o. Jess a zâmbit la gestul meu.

        —Nu trebuie să plângi, sunt sigur că şi el te iubește la fel de mult. Poate e doar ocupat.

A dat din cap absentă privind undeva în spatele meu.

       —Am uitat de asta, Martin te-a căutat, a spus că nu i-ai răspuns la telefon.

        —Probabil că l-am lăsat acasă.

O maşină a parcat lângă noi. Jess a deschis portiera maşinii şi m-a privit încă odată înainte de a se urca în maşină.

        —A spus că vrea să vorbească cu tine. Părea ceva important.

        —Am să îl sun când ajung acasă.

Ea s-a urcat în maşină. Fratele ei a pornit rapid, iar roțiile au scârțâit. Câțiva oameni s-au speriat.
Eu am plecat de la acel market şi a parcurs acelaşi drum până acasă. În acest timp, telefonul mi-a sunat de trei ori, Martin fiind apelantului de fiecare dată. Aleg să îl ignor, mai ales după incidentul de seara trecută.
Pe la jumătatea drumului o ploaie s-a pornit. Mă aflam foarte aproape de casă, dar tot m-am udat rău de tot. Tricoul alb mi s-a lipit de piept, iar geaca devenea din ce în ca mai grea pe mine. Pantalonii mi s-au udat repede, iar conversii gri au căpătat o culoare mai închisă. Părul mi se lipise de frunte. Treceam mâna nervos prin el, dar ploaia făcea să mi-l lipească şi mai tare de cap.
În cele din urmă am ajuns acasă. Am lasat plasele pe hol şi am fugit la baie. Apa curgea din hainele mele ca o cascadă. M-am dezbrăcat, le-am stors şi le-am pus în coşul de rufe. Am rămas doar cu pantalonii, am luat un prosop apoi m-am dus în sufragerie. Când am intrat, am avut parte de o surpriză. Pe canapea, jucând un joc video se afla Martin.