Cel mai bun prieten (BxB)

Capitolul 11

Peste cateva zile ma aflam în fața blocului de apartamente. Iemediat cum am ajuns, tata a fost nevoit să plece. Joseph a insistat ca el să intre puțin pentru a se odihni, dar o problemă de serviciu l-a obligat practic să se întoarcă acasă. Nu am primit prea multe detalii, pentru că era foarte grăbit. Colegul meu de apartament m-a ajutat cu bagajele. Când Joseph a descuiat uşa apartamentului eu am intrat primul. Am luat valiza şi m-am încuiat în cameră. Joseph a încercat să intre, dar nu a reuşit, totuşi acest lucru nu l-a facut să se dea bătut. Palma lui lovea repetat uşa, iar clanța era mişcata energic.

   -Ryan, deschise nenorocită asta de uşă şi spune-mi ce mama naibii se pe trece cu tine şi Martin!

Joseph continua să bată puternic cu palma în uşă. L-am ignorat şi mi-am luat căştile din geamantan. În scurt timp zgomotele au încetat. Am privit pentru putin timp ceasul. Joseph cel mai probabil a plecat la antrenamente şi s-a dat bătut. Am expirat ușurat şi m-am bucurat pentru că o bucată bună de timp mă voi putea bucura de liniște şi pace.
Au trecut abea două zile de la noaptea aceea furtunoasă. Martin nu a mai dat nici un semn de atunci, lucru ce mă irită. Mă așteptam să spună că acele cuvinte au fost o greșeală, că nu gândea sau că a fost controlat de nervi şi de băutură, dar din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Am tot stat şi am așteptat un semn de la el, iar acum după ce analizez mai bine situația, are toate motivele să fie supărat pe mine.

Nişte bătăi enervante în uşă m-au făcut şa tresar alarmat. Camera era învăluită de întuneric. M-am ridicat din pat pentru a descuia uşa. M-am împiedicat de valiză dar mi-am recăpătat repede echilibru.

   -Deschid acum!

Am sucit cheia de două ori, apoi uşa aproape că m-a lovit. Joseph a intrat în cameră şi a aprins lumina. Am mijit ochii pentru a mă acomoda.

   -Ce se petrece cu tine? Nu plec de aici până nu îmi dau o explicație plauzibilă.

Şi-a încrucișat mâinile la nivelul pieptului privindu-mă şi aşteptând reacția mea. Eu doar am expirat aerul acumulat în plămâni şi m-am aşezat pe marginea patului. Urăsc faptul că Joseph e implicat în povestea asta si ca insista atât de mult sa afle ce am pățit, dar pe de altă parte grija lui îmi demonstrează că am alături de mine un prieten de încredere.

-E o problemă mult prea complicată pe care nu o pot discuta în momentul de față cu nimeni.
Am evitat contactul vizual şi mi-am frecat palmele între ele, rușinat de adevăratul motiv pentru care nu îi pot spune lui Joseph tot ce s-a întâmplat între mine și Martin.

   -Când eşti pregătit să îmi spui povestea, te voi asculta şi dacă voi putea, te voi ajuta.

Spunând astea a ieşit şi a închis uşa încet, asemenea unui părinte protector. M-am trântit în pat şi am inchis ochii. Un val de tristețe m-a acaparat, iar lacrimile au început să mi se împraştie necontrolat, curgând cu rapiditate spre tâmple. Încercam să le stăpânesc, dar eşuam să fac acest lucru, iar în schimb, plânsul meu a devenit unul zgomotos. M-am ridicat de pe pat şi mi-am astupat gura cu ambele mâini. Doream să urlu, să alung toată durerea şi suferința din piept care mă apasă cu fiecare secundă care trece. Sunt un plângăcios, un ratat care stă si fuge de adevăr, în loc să îl înfrunte ca in bărbat. Înghit în sec si îmi șterg lacrimile. Mă pun pe marginea patului si ma pregătesc de culcare, cu gândul că toate acțiunile mele de până acum m-au adus in acest moment. Trebuie să mă resemnez si sa accept că asta e calea pe care am ales-o si din cauza mea lucrurile sunt asa cum sunt. Am fugit cand trebuia sa ma lupt, am ales să mă ascund de propriile mele sentimente în loc să le accept, iar acum trebuie să accept suferința.

Urmatoarea zi m-am trezit târziu, mult prea târziu pentru a merge la cursuri. M-am ridicat leneş din pat, iar primul lucru pe care l-am facut a fost să intru în duş. Am pornit apa, iar picăturile de apă mi-au acaparat tot corpul, lipindu-mi hainele de piele. Aveam nevoie să mă trezesc la realitate, speram ca ceea ce am trăit până acum, să fie doar un vis urât, iar duşul să mă ajute să mă ridic din starea asta depresivă. A destinul pe care l-am ales eu. Viața a ca un joc de carti. Dupa ce le primesti, depinde e tine de modul in care isi deciziile legate e fiecare mscare. O singură mutare gresită, iar drumul tau spre victorie poate fi compromis. Am primit totul pe tavă, apoi mi-am jucat cărțile greşit.
Am iesit din duș și mi-am privit reflecția în oglindă. Sunt ca o epavă, fața îmi învinețită de la apa rece. Picături curg din hainele mele ca o cascada si formeaza o adevărată baltă la tălpile mele. Corpul începe să îmi tremure incontrolabil din cauza frigului. Ușa de la baie se deschide brusc. Joseph mă privește pentru o secundă, iar cand e pe punctul de a închide ușă se oprește și mă privește îngrijorat.