Secrete II

659 36 10
                                    

M-am oprit când am auzit vocea lui Justin în spatele meu. Priveam prin jur iar respirația îmi era grea. Am zărit cascada de păr blondă și m-am ridcat în picioare speriată. El mă privea confuz și buzele lui s-au deschis strigându-mi numele încet.

-Selena?

Inima mea o luase razna , îmi era rușine și puțin frică, îl priveam atentă și așteptam să facă un gest sau ceva..,el nu spunea nimic , buzele îi erau întredeschise și privirea îi era pierdută, ceilalți nu mai spuneau nimic, toți așteptam să se întâmple ceva, nu mai puteam spune nimic, totul era în defavoarea mea și nu găseam nimic bun de spus în apararea mea.
Mă trezesc deodată trântita la pământ și apoi ceva tare îmi apăsa ceafa, îmi întorc capul cât pot să-mi permit de mult și o văd pe blondă ținând un pistol în ceafa mea, un pistol adevărat care mă putea ucide in momentul ăsta. Inima mea începuse să galopeze , îmi era frică, o să mor.. .  Îmi venea să plâng dar nu m-ar fi ajutat cu nimic, vroiam să tip , să mă zbat și să scap de aici. Când am căzut jos m-am lovit  mai rău la buză și acum sângera și mai tare, oh, o să am de dat multe explicații mamei.. , asta dacă nu mor.

-Pia , lasă pistolul!

Îi aud pașii lui Justin venind spre noi și îmi las capul în jos. Blonda își ia pistolul din ceafa mea și eu respir ușurată. Unde naiba m-a dus curiozitatea asta...

-Maria, du-o pe Pia la tine și dă-i ceva să își pună pe buză, nu vorbește nimeni despre ce s-a întâmplat, ați înțeles? Hai împrăștierea!

Vocea lui Justin era dură si tonul îi era autoritar, mă întreb ce putere are el asupra celor de aici?
Simt două mâini pe umerii mei și înainte să mai pot reacționa în vreun fel am fost ridicată și pusă pe picioarele mele . Îmi era rușine să-l privesc, îmi va pune întrebări și eu nu am răspunsuri să-i ofer. Dacă e mai periculos decât îl știu?

Într-un moment de neatenție din partea lui am trecut pe lângă el și am început să fug către poartă, Justin venea în fugă din urma mea. Am deschis poarta și am fugit pe trotuar, trebuia sa fug , sa fug de el si de toți nebunii de acolo , incepuse sa mă doară picioarele și am tras  mult aer rece în piept.  Continuam să fug, picioarele mele nu mai rezistau mult si trebuia să-mi adun toate forțele ca să pot scăpa de el.
Justin fugea după mine, era aproape, foarte aproape. Strada era întunecată , fără felinare și fără oamenii prin jur , nu aveam nici-un ajutor și nici o cale de scăpare.
M-a prins de braț și m-a tras înapoi oprindu-ma din alergat. Am început să țip și să-l lovesc cu pumnii în piept, amândoi respiram greu ,simțeam că voi cădea din picioare și inima era gata să iasă din piept.
Și-a pus mainile pe mijlocul meu  și m-a ridicat în sus punându-ma pe umărul lui. Am început să țip mai tare și îl loveam cu pumnii în spate, părul îmi atârna în jos și îmi venea să vomit. A intrat înapoi în curtea aia  cu mine pe umarul lui. Treceam printre cei de acolo, nu îi vedeam bine dar știam  că ne privesc. Doamne ce jenant, cum am putut ajunge în situația asta?

-Lasă-ma jos! ughhh! dă-mi drumul !
Am țipat cât de tare am putut și am continuat să-l lovesc cu pumnii mei mici în spate.

M-a lăsat jos și m-a tras de umăr întorcăndu-ma cu fața la el. Un fior rece mi-a străbătut șira spinării când i-am întâlnit oceanele de caramel. Se uita urât la mine , era supărat ,  obosit și nervos.
M-a luat de mână și m-a tras după el până am ajuns lângă o rulotă, a deschis-o și am intrat înăuntru, a închis-o cu cheia și apoi s-a întors cu fața spre mine. Eu nu spuneam nimic, ce aș fi putut să-i  mai spun? Nici măcar de privit nu-l mai puteam privi, vroiam să mă fac invizibilă, să dispar și să uite că m-a văzut aici.

-Stai jos!

M-am uitat prin jur încercând să caut un loc unde să mă așez. Era un pat , un mini-frigider, o masă cu două scaune și un fel de noptieră cu două sertare.
Am fugit spre ușă și am încercat să o deschid, nu mergea, uitasem că o încuiase.

Dark LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum