Dark Love

Durere în piept

- Psst aici bruneto !

Am recunoscut accentul ala imediat si nu mi-a luat mult sa o vad si pe ea stand rezemata de perete , imbracata la fel de sumar si parul ei blond prins intr-o coada impletita perfect . Dar ce cauta Pia la scoala ?

M-am uitat prin jur încercând să îmi dau seama dacă mă strigă pe mine sau pe altcineva și după ce am realizat că eu sunt cea pe care o striga , m-am dus lângă ea având totuși o mică reținere.

-Vino! Vreau să vorbesc cu tine!
Mă apuca de braț și pleacă spre ieșire trăgându-ma după ea.

-Așteaptă. ..
Țip aproape alergând după ea, fata asta chiar avea forță, greu de crezut ca am doborâto odată. ..
-Unde mergem? Nu putem vorbii aici?

-Nu , acum hai să mergem până când nu mă vede cineva aici!

-Ai înnebunit? Dacă plec înseamnă că o să chiulesc, nu pot face asta.

-Bruneto, e important, nu mori dacă lipsești de la câteva ore! Am nevoie să vorbesc cu cineva și tu ești. ..singura în care pot avea încredere!

-Dar de ce eu?

-Pentru că ești o necunoscuta!

-Tu ești sigură ca știi cum stă treaba cu încrederea.

Rad batjocoritor și îmi scot brațul din mână ei. Pufnește și își închide ochii pentru câteva secunde. Ii deschide apoi îmi spune oftând greu.

-Vrei sau nu să vii? Nu am de gând să te forțez.

Am stat câteva secunde analizând situația și încercând să găsesc un motiv pentru care aș putea merge cu ea. Într-un final am oftat și am decis să merg cu ea, sper să se merite.

Mergeam cu Pia spre maşina ei, în scurt timp ajungând acolo.A deblocat maşina, intrând amândouă în ea, eu pe locul din dreapta.Mi-am pus centura şi Pia la fel, pornind maşina.

După câteva minute eram pe un drum necunoscut mie.Şi.. asta mă speria puțin, mai ales liniştea asta apăsătoare, aşa că am decis să încep o discuție.

-Deci. Ăăăm, ce faci?
Întreb uitându-mă la ea cu un zâmbet mic

-Bine, tu?
Răspunde destul de sec, fiind încă atentă la drum

-Mm, bine.Dacă aş putea şti unde...
Spun, dar ea intervine peste mine

-Nu.Nu-ți spun, vei vedea şi singură.
Spune la fel de sec, iar eu mă încrunt uşor

-Ce ai?Destinde-te puțin, eşti aşa de rigidă.
Îi spun iar ea pufneşte, uitându-se la mine

-Uite puştoaico...
Spune dar eu o intrerup, dând drumul la radio
Ea uimită, scutură din cap în dezaprobare, vrând să oprească radio-ul, dar am oprit-o eu pe ea în schimb

-Nu, nu, nu, nu.N-am starea necesară de muzică.Opreşte-l.
Spune pe un ton răstit, iar eu zâmbesc încet

-Muzica te face să te simți mai bine, crede-mă.
Spun pe un ton liniştit, iar ea oftează

-Fie..
Murmură, liniştindu-se.
-Ți-am povestit vreodată de mine?De faptul că nu-mi place muzi--

-Minele sunt cele din care ies aur.
Spun eu râzând slab iar ea îşi dă ochii peste cap, zâmbind încet, dar apoi stă puțin pe gânduri şi îşi dă seama la ce mă refer, începând să râdă
-Cine râde la urmă, gândeşte încet.
Spun eu chicotind iar ea se opreşte din râs, arucându-mi o privire de genul "bună glumă, n-o mai fă."
-Okay, scuze, voiam să destind atmosfera.