Dark Love

Bun venit în cartier

Mă întorc cu spatele și plec spre parcul micuț de lângă noi.
Mă așez pe o bancă și expir greu, ce naiba e cu mine, de ce nu am capul pe umerii și nu acționez cum trebuie, spun de Ethan că mă înșeală , dar eu ce fac aici? Sunt in parc la ora asta, împreună cu Justin , de ce sunt aici? De ce nu mă opun dorinței ăsteia nebune?

Ce e cu ea și de ce apare când e Justin în preajmă, de ce nu mă pot opune atunci când îmi dă oridine, de ce fac ce îmi spune și îl urmez oriunde vrea sa mă ducă? Trebuie să stau departe de el , în schimb... , eu sunt aici cu el după ce am dansat împreună cel mai pasional dans de până acum.
Îl simt venind în spatele meu și apoi îl văd asezandu-se pe bancă lângă mine, simpla lui prezența mă intimida atât de tare încât îmi făcea tot corpul să tremure. Nu știu de ce nu-l văd ca pe un tip periculos , îmi inspiră încredere și mă simt în siguranță cu el. Nu pot să-l judec doar pentru că vinde niște droguri amărâte, o face pentru a se întreține , în ciuda sarcasmului nelipsit de la orice conversație , pare a fi un tip de treabă. Poate concluzia mea e greșită dar nu cred că există om fără să greșească, Justin e o greșeală pe care continui să o tot repet și încep să cred că îmi place ce fac...

-Uneorii mă sperii, jur!

Îl privesc cum își mușcă îngrijorat buza de jos . Pe frunte i se adună câteva riduri iar ochii de caramel stau fixați peste ai mei și mă privesc fără sa clipească.

-De ce?
Spun expirând greu , e incredibil cum reușește baiatul ăsta să mă treacă dintr-o stare în alta.

-Ești ciudată rău.
Pufnește scarpinandu-si bărbia și își mută privirea de la mine.

-De ce zici asta?
Îmi privesc ghetele încercând să-mi dau seama de ce vrea să spună.

-Uneori ... te rușinezi imediat , chiar și dacă spun o chestie banală.. și uneori.. acționezi de parcă nu te poate intimida nimic...

Îmi asez fata pe dosul palmelor si îmi rod obrazul ganditoare, nu mi-am dat seama de asta până acum , e posibil să-si fi dat seama și de faptul că sunt și nehotărâta și proasta, dacă eram deșteaptă nu mai eram aici cu el, eram cu Ethan și îl iubeam așa cum ar trebui să o fac.

-Dar îmi place..., îmi place felul tău de a fi, nu știu niciodată la ce să mă aștept de la tine, deșii. .. de multe ori reușesc să te fac să-mi cedezi...

Își afișează cel mai îngâmfat zâmbet și își trece mâna prin păr încercând să-l aranjeze, sfârșește prin al ciufulii mai tare și zâmbesc ușor amuzandu-ma gestul lui.

-Nu te umfla atât în pene Bieber, poate par naiva dar n-am să te las să mă folosești pentru câteva zile și apoi să mă lași ca pe ultima proastă așa cum faci cu celelalte victime ale tale.

Își pune fața în palme și începe să râdă, îmi strâng buzele și aștept să se oprească din râs, n-am zis nimic amuzant dar dacă el găsește vreun motiv să râdă , să o facă. ..
Se oprește din râs și se uită la mine pe sub gene, încerc să nu mă las intimidata de privirea lui așa ca tot ce pot să fac e să-mi mut privirea de la el și să mă prefac că sunt în regulă.
Își reglează vocea și apoi se ridică de pe bancă și se pune pe genunchi în fața mea.

-Victime zici?

Îmi pun mâinile pe față și încerc să-mi ascund zâmbetul timid, știa ce să facă ca să mă intimideze și abuza la maxim de lucru ăsta.

-Știi ce-am vrut să zic..
Spun râzând ținându-mi mâinile pe față.

-Că sunt un vânător?