Gelozie

622 32 40
                                    

Mici fiori de frică mi-au străbătut sira spinării iar pielea mi se făcuse de găină. Singura mea întrebare era de ce se află aici și stă în întuneric . Dacă e psihopat cum susțin ceilalți atunci ar trebuii să mă aștept să îmi facă ceva rău. Am încercat să țip dar mână lui s-a presat mai tare de gura mea reușind să-mi transforme țipetele în mormăituri urâte.

-Liniștește-te, nu îți fac nimic. Nu mai tipa.

Am aprobat mișcând capul rapid sperând ca așa îmi dă drumul la gura. Nu mai puteam respira mult pe nas.

-Acum o sa îți dau drumul la gură dar nu cumva să țipi să te audă ceilalți!

Am aprobat în același mod ca mai devreme și mi-a dat încet drumul la gură. Am respirat greu uitându-mă îngrijorată la el. Și-a trecut mâna prin par ca și cum s-ar simții vinovat și apoi pufnit nervos.

-Ce naiba faci aici?

-Mama ta..
Am zis grăbită dorindu-mi să plec mai repede de lângă el .
-M-a trimis aici sa te chem la masă.

Mi-am trecut mâna prin par și am trecut pe lângă el și am mers spre scări cu intenția de a pleca.
L-am privit câteva secunde așteptând sa îmi dea un răspuns în caz ca vine la masă și când am văzut ca nu face niciun gest am urcat scările ieșind într-un final din subsol.

După cina la domnii Peter am plecat acasă. Eu încă mă simțeam ciudat de la incidentul din subsol. Evan era chiar un tip ciudat iar problema e ca lucrurile ciudate îmi stârnesc interesul.

******

Stăteam ca pe ace așteptând sa termin ora de biologie. Mă uitam din secundă în secundă la Ariana încercând să-i atrag atenția dar azi ca niciodată, era atentă la ora.
Într-un sfârșit ora se terminase iar eu m-am grabit să o opresc pe Ariana înainte să iasă din clasa. Am luat-o de mână și am tras-o într-un colț așteptând ca toți ceilalți sa plece. Taylor a observat ce am făcut și a venit și ea lângă noi . Ariana mă privea confuză dar cred ca și-a dat seama că încerc să-i spun ceva important.

-Ce se întâmplă?
Taylor își lipește spatele de peretele de lângă noi și își pune mainile in sân privindu-mă la fel de confuză.

-Am ..am nevoie de niște informații ..
Mi-am strâns buzele si mi-am rotit privirea prin jur asigurându-ma ca nu mă aude nimeni.

-Pai ai venit la persoana potrivita.
Mă lovește ușor peste umăr și râde nesigur.

-Despre cine?
Întreabă Tay mutandu-si piciorul pe care se sprijinea.

-Despre Evan...
Știu ca Ariana știa câteva informații de când venise dar vreau sa știu mai multe..

-De ce ?
Au întrebat amândouă atât de surprinse încât parcă îmi pare rău că am îndrăznit sa le zic.

-Pai știi noi luam cina la ei..

-Iei cina la el?
Ariana mă privește ciudat în timp ce își pune ambele mâini la gura find surprinsă.
-Și noi aflăm abia acum?

Tay își ridică o sprânceană find puțin supărată că am ținut ascunsa aceasta informație dar o ignor.

-Da, părinți noștri s-au împrietenit și..

-Părinți voștri sunt prieteni.
Ariana întreabă pe același ton .

-Da..
Mă simțeam un pic prost pentru ca nu le-am spus dar nu credeam ca va fi așa de important.

-Bine lasă..
Tay își dă ochii peste cap plictisita și puțin deranjată.
-Treci la subiect.

-Ei bine... se comporta ciudat. Ariana ar putea încerca să afle dacă comportamentul lui are legătură cu fosta lui școală. Oricum Ariana poate afla aproape orice.

Dark LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum