Alpha Vampire

Noi prietenii.

Ma duc in in camera mea si totul pare atat de perfect.
Camera mea este una simpla, cu o plasma de dimensiuni reduse, un pat cu doua noptiere, dressing alb cu negru si doua covorase foarte pufoase.

Casa poate o arata ea micala exterior insa este incapatoare la interior. Are 7 etaje si nu prea stiu cum voi ajuge acolo sa le vad pe toate. In fiecare camera are cate o baie frumos amenajata.

Ce sa mai zic, cu o asa locuinta nu iti mai trebuie niciun palat dar mai aminte luxul pe care unul dintre asa zisi mei parinti, ma indopat la greu uitand de umanitatea din mine.

Si mai curioasa precum un copil, ma indrept spre gradina care m-a lasat masca.
Flori de toate culorile erau asezate in forma de inima, si o caruta de lemn era plina de fructe.

Leaganul impodobit cu trandafiri albastri si albi, de o parte si de alta.
Dar ceva este ciudat, si anume ca este prea multa curatenie. Stiu ce vreti sa spuneti ca eu sunt nebuna si uneori va dau dreptate insa nu si de aceasta data.

In fosta mea locuinta, cand am vizit gradina nu avea niciun miros specific unei gradini pline cu flori. Plantele erau sterse de culorile de ceva timp, iar mirosul disparu precum briza mari.

Insa in gradina aceasta parca totul este magic.
Mirosul divin de iarba abia cosita ma imbata, iar florile cu miresmele lor ma conduc spre un vis nemaintalnit.

Aud niste voci, si curioasa din fire ma duc pe alee sa vad ce se intampla cu atata zarva si deodata aud niste lucruri infioratoare :
-Maria, ai auzit ca aici in vecini s-a mutat milionara aia?
-Nuu, dar mai important ce o cauta in oradul nostru saracacit?
-Fite peste fite asta e. Ei cred ca daca au bani, pot cumpara orice insa s-au inselat amarnic.

Si maine ca vrei sau ca nu vrei esti obligat de catre primarul Henry sa o cunosti pe snoaba aceea ii reprosa cu scarba.
-Insa, se vaga in vorba si Dragos prietenul lui Andrei, poate ca nu toti bogatasii sunt snobi. Nu poti judeca o carte dupa coprta Andrei! tuna Dragos nervos.

-Deci se pare ca snoaba ti-a ajuns la suflet ai?
-Creier ma asigur suta la suta ca nu ai acum insa, poate timp si cu un pic de exercitiu o sa-ti apara cine stie?

Si dupa aceea conversatie Violet iesise pe poarta, creeandu-le impresia ca se uita cineva cand de fapt ea le urmarea apropare toate gesturile si vorbele.

Tinerii cand o vazura ramasera trasniti de frumusetea ei. Ochii precum nestematele siberiene, parul negru ca abanosul cu cateva suvite mov, de la cele mai deschise pana la cele mai inchise.

Costumul ei mulat, ii dadea un aer de diva care abia astepta sa fie satisfacuta de acel cineva.
Isi lua inima in dinti si incepu sa-i salute pe tineri.
-Buna ziua! le zambise fata.
-Ahaaa, mdaa buna...ziua! Doamna snoaba, ii ranji rautacios Andrei unul dintre tineri.
-Pardon?
-Esti fututa-n in urechi de nu auzi? Mai spalate si ai sa vezi ce bine este ca in sfarsit poti sa auzi.

-Dar vai, ce limbaj licentios, avem azi, se irita Violet.
-Esti o snoaba ciudata cu multi bani, in stii ce?
-Nu ne intereseaza strainii pe domeniul nostru asa ca fa-ti bagajele si dispari inainte sa mai speculeze si alte prosti despre venirea ta.

-Speculatii despre mine? Ma indoiesc.
-Da intradevar, am bani cat sa traiesc pentru urmatorii trilioni de ani, insa voi judecatii oamenii dupa copertasi asta nu o sa va ajute acum si nici mai tarziu.
-Asta le-am spus si eu, vorbi Dragos fericit ca cineva este de acord cu el.

-Dar nu am facut cunostiinta, ce nepoliticos este.
-Andrei Sergiu, neincantat de vederea ta, spuse scarbit.
-Maria Pană, incantata si dezgustata.
-Dragos Van Hell, la dispozitia dvs ii zambi fetei.
-Kim Doraj, scarbita de aspectul tau de pitipoanaca nesatisfacuta.
-Violet Darwin incantata pentru cei care chiar vor sa devenim prieteni.

-Si domnisoara Violet ce va aduce pe la noi prin sat?
-Pentru inceput spune-mi Violet, si vreau sa-mi refac viata. Nu am avut parte de iubirea paterna, el fiind mai mereu plecat le spuse ea cu ochii in lacrimi.
-Shh... gata Violet, nu mai plange suntem cu tine nu?
-Da... si ne pare rau pentru purtarea noastra, sincer insa am crezut ca esti ca printul din vecini.

-P..print, spuse ea printre lacrimi.
-Da vezi este mai degraba un om al pesterilor, izbucni intr-un ras colorat.
-Nu pleca niciodata neinsotit de vreo gorila.
-Ei la ce va asteptati din partea unui specimen regal?
-Aici va dau dreptate. Ei sunt prea sechestrati.
-De unde stii? ridica spranceana suspicios Andrei.
-Imi dau seama... la cate filme am vazut...
-Si prin niciunul nu ai trecut... incepuse si Dragos sa rada neincetat molipsindu-i si pe ceilalti.

-Aaamm uite s-a facut intuneric si trebuie sa plec, iti multumin de prezenta Violet si am vrea sa te invitam maine la sarbatoarea Soarelui vii te rugam?
-Desigur, daca asta va este dorinta.
-Pai atunci va doresc o seara buna si ne vedem maine.

Pupici.

Dragilor am terminat si acest capitol sper sa va placa. Cine doreste dedicatie sa-mi spuna fara tragere de inima. Si va multumesc incodata pentru sprijinul vostru.