"Tessa, ce faci aici?" Mă întreabă, iar eu îmi şterg ochii.
Ştiu că arăt ca naiba, cu blugii mei largi şi un hanorac, cu machiajul de ieri întins şi părul încâlcit. Mă uit la fata care stă în spatele lui şi mă aplec să îmi iau bagajele de pe podea. Harry pare să îşi amintească faptul că fata e acolo şi se întoarce cu faţa la ea.
"Ne poţi lăsa un minut?" O întreabă, iar ea aprobă din cap înainte să iasă din apartament.
"Nu pot să cred că eşti aici. "Spune şi intră în bucătărie. Îşi dezbracă jacheta, dezvăluind un tricou alb simplu.
"Eu... Eu tocmai plecam." Reuşesc să spun. Arată atât de perfect, atât de frumos. Ce dezastru frumos.
"Te rog, doar lasă-mă să mă justific." Mă imploră. Cearcănele întunecoase de sub ochii lui sunt chiar mai proeminente decât ale mele.
"Nu." Mă aplec din nou după bagaje, dar el mi le ia din mâini şi le aşează din nou pe podea.
"Două minute, atât îţi cer."
Două minute e prea mult timp petrecut aici cu Harry, dar asta e încheierea de care ştiu că am nevoie ca să pot să îmi continui viaţa şi să nu îl mai văd niciodată.
Oftez şi mă aşez, încercând să reţin orice zgomot care ar trăda expresia mea neutră. El e clar surprins de faptul că stau jos şi se aşează în faţa mea.
"Cu siguranţă te-ai mişcat repede." Spun încet.
"Ce?" Spune Harry, apoi pare să îşi amintească de brunetă.
"Ea lucrează cu mine. Adică pentru acelaşi editor ca şi mine. Soţul ei e jos cu fiica lor nou-născută. A venit să verifice apartamentul. Caută o locuinţă nouă, aşa că a vrut să vadă planul apartamentului nos... apartamentului." Îmi explică.
"Te muţi?" Îl întreb.
"Nu. Nu, dacă o să rămâi, dar nu văd niciun rost pentru care să rămân aici când tu nu eşti. Pur şi simplu analizez opţiunile pe care le am." Spune.
Sunt puţin uşurată, dar doar pentru că nu se culcă cu ea, asta nu înseamnă că nu se va culca cu cineva în curând. Ignor spasmul de durere care vine odată cu faptul că Harry vorbeşte deja despre mutare, chiar dacă eu nu voi fi aici.
"Crezi că aş aduce pe cineva aici, în apartamentul nostru? Au trecut doar două zile, asta crezi tu despre mine?" Mă întreabă, iar eu aprob din cap.
Durerea îi străbate faţa, iar el oftează.
"Unde ai stat aseară? Am fost la taică-meu şi nu erai acolo." Îmi spune.
"La mama."
"Aa." Se uită în jos la mâinile lui.
"Aţi rezolvat tot?" Mă întreabă.
"Asta nu e treaba ta." Mă răstesc şi mă uit direct în ochii lui.
"Mi-e atât de dor de tine." Îmi spune, iar eu îmi pierd din nou respiraţia.
"Sigur că da."
În ciuda vârtejului de emoţii pe care îl simt în interior, nu îmi voi permite să îmi dau drumul mai departe în faţa lui.
"Da, Tessa. Ştiu că am dat-o în bară rău de tot, dar te iubesc."
"Doar opreşte-te Harry, economiseşte-ţi timpul şi energia. Nu mă păcăleşti. Nu de acum înainte. Doar opreşte-te .Ai obţinut ceea ce ai vrut, aşa că de ce nu te opreşti pur şi simplu?"
