Harry ia două perne de pe pat, iar eu trag plapuma jos ca să i-o dau.
"Nu, foloseşte tu aia. Eu o să iau o pătură din dulapul ăla de pe hol." Spune şi iese din cameră.
"Bine." Răspund încet, chiar dacă sunt singură în cameră.
Încă mă mai lupt cu efectele emoţionale de după ce l-am privit pe Harry cedând nervos în faţa mea. Nu am crezut niciodată în viaţa mea că voi asista vreodată la aşa ceva din partea lui.
Era atât de pur, atât de vulnerabil. Simt ca şi cum dinamica dintre Harry şi cu mine se schimbă şi se destabilizează, unul dintre noi având mereu avantajul. În momentul de faţă, sunt sigură că eu îl am, dar nu vreau. Nu am încredere în mine ca să controlez ceea ce se întâmplă între noi. Până acum câteva ore, credeam că am rezolvat totul, dar, după ce l-am văzut în modul acela, mintea mea e confuză, iar gândurile înceţoşate.
Harry se întoarce cu două pături în braţe şi le aşează pe podea. Mă simt puţin vinovată pentru ca el va dormi pe podeaua de ciment a apartamentului nostru... a acestui apartament, dar având în vedere tot ceea ce a făcut, nu e chiar atât de rău.
Planificasem să fac un duş în seara asta, dar o să aştept până dimineaţă; vreau doar să mă schimb şi să mă culc. Nu sunt sigură cât de mult o să pot dormi, dar nu am energia să fac duş acum. Mă ridic din pat şi iau mică grămadă de haine de la capătul patului. Harry mă priveşte în timp ce mă duc spre dulap şi închid uşa după mine. De îndată ce sunt îmbrăcată în pantaloni scurţi şi un tricou, regret că nu mi-am luat pantaloni lungi. Harry m-a văzut evident în şi mai puţine haine, fără haine, dar mă simt ciudat de expusă în pantaloni scurţi de bumbac.
Inspirând adânc, deschid uşa şi păşesc înapoi spre pat. Harry stă întins pe patul lui provizoriu, trupul său lung ocupând aproape majoritatea spaţiului liber de pe podea. Îi simt ochii pe mine până când intru în raiul sigur al patului, ghemuindu-mă sub pătură groasă şi expirând aerul pe care îl ţineam.
"Vrei să deschid televizorul?" Întreabă după câteva minute de tăcere.
"Nu, dacă vrei tu poţi să o faci, dar sunt în regulă fără." Îi răspund.
Îmi doresc să îmi fi luat nook-ul din geantă ca să pot citi până când adorm. Poate că, citind despre dezastrul din vieţile lui Catherine şi Heathcliff, o voi face pe a mea să pară mai simplă, mai puţin traumatizantă. Catherine şi-a petrecut întreaga ei viaţă încercând să nege dragostea ei pentru bărbatul acela, din nou şi nou până în ziua în care l-a implorat să o ierte şi a pretins că nu poate trăi fără el, doar ca să moară câteva ore mai târziu. Eu aş putea trăi fără Harry, nu? Nu îmi voi petrece restul vieţii luptându-mă cu asta. E doar temporar. Nu? Nu ne vom aduce suferinţă unul altuia din cauza încăpăţânării şi capetelor noastre tari. Nu? Sunt deranjată de incertitudinea mea cu privire la asta şi nu pot să nu îl compar pe Trevor cu Edgar.
"Tess?" Mă strigă propriul meu Heathcliff, scoţându-mă din gândurile mele.
"Da?" Spun cu o voce răguşită.
"Nu m-am futut... culcat cu Molly." Spune, corectându-şi limbajul vulgar.
Eu rămân tăcută. Vreau să îl cred, dar nu pot să îmi permit să uit că el e un maestru al înşelătoriilor.
"Jur." Adaugă.
"Atunci de ce ai spus asta?"
"Ca să te rănesc. Pur şi simplu eram atât de enervat pentru că ai spus că ai sărutat pe altcineva şi doar am spus lucrul care ştiam că te va răni cel mai mult." Nu pot să îl văd, dar cumva ştiu că stă întins pe spate, cu braţele încrucişate, mâinile sub cap, şi se holbează la tavan.
