Perspectiva lui Harry
"Hei." Spun în timp ce Liam îmi deschide uşa ca să intru.
"Hei?" Mă întreabă.
Îmi adâncesc mâinile în buzunare, nesigur de ceea ce să zic sau să fac.
"Tessa nu e aici." Îmi spune şi se îndreaptă spre sufragerie.
"Da... ştiu. E în Seattle." Spun, urmându-l la un metru în spate.
"Deci..." Ştiu că vrea să ştie de ce naiba sunt aici.
"Eu... mm... Păi, am venit să vorbesc cu tine... sau cu tata, Ken adică. Sau cu mama ta." Mă fâstâcesc.
"Să vorbeşti? Despre ce?" Scoate semnul de carte şi începe să citească. Vreau să îi înşfac cartea din mâini şi să i-o arunc în foc, dar asta nu mă va duce nicăieri.
"Tessa." Spun încet. Degetele mele se joacă cu cercelul din buza în timp ce îl aştept să izbucnească în râs.
El se uită la mine şi îşi închide cartea.
"Lasă-mă să văd dacă am înţeles... Tessa nu vrea să aibă nimic de-a face cu tine, aşa că eşti aici ca să vorbeşti cu mine? Sau cu tatăl tău sau chiar cu mama mea?" Spune.
"Da... cred că asta fac." Mă irită.
"Bine... şi ce mai exact crezi că pot să fac pentru tine? Nu cred că va mai vorbi vreodată cu tine şi, sincer, nu îmi vine să cred că încă mai încerci. Mă gândeam că ai trecut peste până acum."
"A trecut doar o săptămână." Mă răstesc.
"Da, o săptămână în care ea s-a mutat din apartament şi s-a ascuns de tine într-o cameră de hotel."
"Nu se ascundea de mine." Spun printre dinţi.
"Păi cu siguranţă nu fugea la tine." Pufneşte.
"Încetează să mai fii un dobitoc. Ştiu că am dat-o în bară, dar o iubesc, Liam. Şi ştiu că şi ea mă iubeşte, doar că e rănită acum."
El inspiră adânc şi îşi freacă bărbia cu degetele.
"Nu ştiu, Harry. Ceea ce ai făcut e cam de neiertat. Ai umilit-o, iar ea avea încredere în tine."
"Ştiu... ştiu. La dracu, crezi că nu ştiu asta?"
"Păi, văzând că ai venit aici ca să ceri ajutor, aş spune că înţelegi cât de complicată e situaţia asta." Oftează.
"Deci, ce crezi că ar trebui să fac? Nu ca amicul ei, ci ca... ştii tu, fiul vitreg al tatălui meu?"
"Vrei să zici frate vitreg? Fratele tău vitreg." Zâmbeşte.
Îmi dau ochii peste cap, iar el începe să râdă.
"Ei bine, măcar a vorbit cu tine?" Întreabă.
"Da... De fapt, am fost la Seattle aseară şi m-a lăsat să rămân cu ea." Îi spun.
"Ce a făcut?" Clar e surprins.
"Da, era beată. Adică foarte beată şi practic m-a obligat s-o fut." Observ expresia lui acră la cuvintele pe care le-am ales.
"Scuze... M-a obligat să mă culc cu ea. Adică, nu chiar m-a obligat pentru că am vrut. Adică cum ai putea să spui nu... ea e pur şi simplu..."
"Bine!! Bine! Înţeleg, Dumnezeule!" Îşi flutură mâinile în aer.
"Aşa că, mă rog, azi dimineaţă am spus nişte rahaturi pe care nu ar fi trebuit să le spun pentru că ea mi-a zis că a sărutat pe altcineva."
