Mă duc spre baie ca să mă demachiez şi să mă adun. Sunt mult mai calmă decât eram acum 15 minute şi chiar mă bucur că m-am întors aici. În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat cu Harry şi prin ce am trecut, mă bucur să ştiu că încă am un loc sigur în care să aterizez cu el. El e singură constantă din viaţă, mi-l amintesc spunându-mi asta cândva. Chiar dacă nu o simţea atunci, cred că simte asta acum. Doar că îmi doresc să îmi fi spus mai multe despre cum se simte. Privindu-l cedând psihic ieri a fost cea mai mare emoţie pe care am văzut-o la el din ziua în care l-am întâlnit. Vreau doar să aud cuvintele din spatele lacrimilor lui.
Apa caldă spală toate dovezile dimineţii mele pline de evenimente. Nu sunt sigură de ce am fost atât de sensibilă în legătură cu întoarcerea tatălui meu când nici măcar nu ştiam că era plecat, dar cred că era un amestec de furie împotriva mamei mele, menţionarea neaşteptată a tatălui meu şi tot ceea ce se întâmplă cu Harry, ceea ce mi-a cauzat cedarea emoţională. Mă întorc în cameră să îl găsesc pe Harry aşezându-mi genţile pe podea.
"Am coborât să îţi iau lucrurile." Mă informează.
"Mulţumesc. Chiar sper că nu sunt o intrusă." Îi spun şi mă aplec să îmi iau nişte pantaloni de trening şi un tricou. Trebuie să ies din rochia asta.
"Te vreau aici, ştii asta, nu?" Spune încet.
Eu ridic din umeri, iar el se încruntă.
"Ar trebui să ştii asta până acum, Tess."
"Ştiu... doar că mama ta e aici şi iată-mă plângând si aducând tot dramatismul." Îi explic.
"Mama se bucură că eşti aici, iar eu la fel."
Pieptul meu e ca uns, dar eu schimb subiectul.
"Aţi plănuit ceva pentru azi?" Îl întreb.
"Nu, cred că voia să meargă la mall sau ceva, dar putem merge mâine."
"Poţi să te duci, găsesc eu ceva de făcut." Nu vreau să îşi anuleze planurile cu mama lui, având în vedere că nu a văzut-o de mai mult de un an.
"Nu, e în regulă, serios. Nu trebuie să fii singură."
"Sunt bine."
"Tessa, ce tocmai am spus?" Mârâie, iar eu mă uit în sus la el.
Pare să uite că nu mai poată să decidă pentru mine. Nimeni nu poate.
"Scuze... tu stai aici. Mă duc la cumpărături cu ea." Se corectează.
"Mult mai bine." Spun şi încerc să îmi reprim zâmbetul.
Harry a fost atât de blând, atât de... speriat în ultimele zile, aşa că e plăcut să văd că încă e el însuşi.
"Ai putea să vii?" Se oferă.
"Vreau doar să stau în casă azi. A fost o zi lungă deja şi e abia ora patru."
"În regulă. Mă duc să văd dacă vrea să plece acum ca să ai parte de intimitate."
"Mulţumesc." Spun şi mă duc spre dulap ca să îmi schimb hainele.
Tocmai când îmi ridic rochia peste cap, el bate la uşă.
"Tess?"
"Da?" Spun.
"Vei fi aici când mă întorc?" Mă întreabă.
"Da, nu e ca şi cum am altundeva unde să mă duc." Pufnesc.
