"Ador cum stă rochia aia pe tine." Spune Kimberly în timp ce iese maşina din parcarea hotelului.
"Mulţumesc. Asta e prima oară când o port." Îi spun, iar ea îmi zâmbeşte.
"Deci, ce s-a întâmplat cu maşina ta?" Mă întreabă.
Trevor şi Christian sunt în mijlocul a ceea ce pare a fi o conversaţie intensă despre preţul pe metrul pătrat al unei noi clădiri în Seattle.
"N-am idee. Nu pornea ieri dimineaţă, aşa că am chemat pe cineva să o repare, dar Harry trimisese deja pe cineva să vină s-o ia." Îi explic, iar ea rânjeşte.
"Insistent, nu?" Spune.
"Bănuiesc că da. Doar ca îmi doresc să îmi fi dat puţin timp la dispoziţie ca să procesez toate astea." Oftez.
"Ce să procesezi?" Întreabă. Uit că ea nu ştie despre pariu. Ştie doar că ne-am despărţit.
"Nu ştiu, pur şi simplu totul. Am atât de multe pe cap acum şi tot nu ştiu dacă am unde să locuiesc. Simt că el nu ia toate astea în serios aşa cum ar trebui. Crede că poate doar să se joace de-a păpuşarul cu mine şi cu viaţa mea. Crede că poate doar să apară dintr-o dată şi să îşi ceară scuze şi că va fi iertat, dar nu aşa funcţionează. Cel puţin, nu de acum încolo." Pufnesc.
"Ei bine, sunt fericită că te impui." Îmi spune. Sunt bucuroasă că nu îmi cere detalii.
"Mulţumesc. Şi eu." Îi spun. Sunt mândră de mine pentru că l-am înfruntat şi nu am cedat, dar în acelaşi timp mă simt teribil pentru ceea ce i-am spus ieri. Ştiu că a meritat-o, dar nu pot să nu mă gândesc că poate îi pasă la fel de mult precum pretinde. Ştiu că, undeva în adâncul lui, îi pasă de mine, doar că nu cred că e suficient ca să mă asigure că nu mă va răni din nou.
Asta face el, răneşte oameni.
"Ar trebui să ieşim diseară după conferinţă, de vreme ce duminica ăştia doi vor fi în şedinţe toată dimineaţa. Vom face nişte cumpărături duminică şi ieşim în seara asta şi poate şi sâmbăta seară. Ce crezi?" Mă întreabă.
"Unde să ieşim? Am doar 18 ani." Râd.
"Asta nu contează. Christian cunoaşte o grămadă de persoane din Seattle. Dacă eşti cu el poţi intra oriunde." Îmi spune. Ador felul în care ochii ei se aprind atunci când vorbeşte despre el, chiar dacă e chiar lângă ea.
"Bine." Îi spun. Nu am mai ieşit până acum. Am fost la câteva petreceri la casa frăţiei, dar nu am mai fost la un club de noapte sau măcar ceva asemănător.
"Va fi distractiv, nu-ţi fa griji." Mă asigură.
"Ar trebui să porţi rochia aia." Adaugă, iar eu încep să râd.
Restul drumului e petrecut vorbind despre muncă, iar Trevor sfârşeşte prin a adormi, sprijinindu-se de geam. Arată atât de tânăr în somn.
Perspectiva lui Harry
'Vei fi singur pentru tot restul vieţii tale şi pentru asta îmi pare rău pentru tine. Eu voi merge mai departe, o să-mi găsesc un bărbat bun, care mă va trata în modul în care ar fi trebuit s-o faci tu, şi mă voi căsători şi voi avea copii. Voi fi fericită.'
Cuvintele ei continuă să se repete din nou şi din nou în mintea mea. Ştiu că are dreptate, dar nu vreau să aibă. Nu m-a deranjat niciodată să fiu singur până acum. Acum că ştiu ce îmi lipseşte.
"Te bagi?" Vocea lui Jace îmi frânează gândurile confuze.
"A, ce?" Întreb. Aproape am uitat că sunt la volan.
