Atunci când mă trezesc, transpir. Capul lui Harry e pe abdomenul meu, iar braţele lui sunt înfăşurate în jurul meu. Braţele lui trebuie să fie cu siguranţă amorţite din cauza greutăţii corpului meu. Picioarele lui sunt încâlcite în ale mele, iar el sforăie uşor. Inspir adânc şi îmi ridic cu atenţie mâna ca să îi dau la o parte părul de pe frunte. Mă simt ca şi cum nu i-am mai atins părul de atât de mult timp, când de fapt s-a întâmplat sâmbătă. Mintea mea reia evenimentele din Seattle ca pe un film în timp ce îmi trec degetele prin părul lui dezordonat şi moale. Ochii lui clipesc şi se deschid, iar eu îmi feresc mâna rapid.
"Scuze." Spun, jenată că am fost prinsă în fapt.
"Nu, se simţea bine." Vocea lui e groasă din cauza somnului.
Se ridică de pe mine prea devreme şi îmi doresc să nu îi fi atins părul ca el să fie încă adormit, ţinându-mă în braţe.
"Am ceva de muncă azi, aşa că o să fiu plecat în oraş puţin." Spune şi îşi ia o pereche de blugi negri din dulap.
"Bine..." Ce? Îşi ia cizmele şi le încalţă rapid.
Am senzaţia că se grăbeşte să iasă de aici.
Mă gândeam că va fi fericit că am dormit împreună în acelaşi pat şi că ne-am ţinut în braţe unul pe altul pentru prima oară de o săptămână. Credeam că ceva s-a schimbat, nu complet, dar credeam că poate să vadă ca încăpăţânarea mea scădea, că eram la câţiva paşi mai aproape de a mă împăca cu el decât eram ieri.
"Da..." Spune şi îşi răsuceşte cercelul din sprânceană între degete înainte să îşi tragă tricoul alb peste cap şi să îşi ia unul negru din dulap.
El nu spune nimic înainte să iasă din cameră, iar eu sunt lăsată confuză, încă o dată. Din toate lucrurile la care mă aşteptam să se întâmple, el fugind de mine nu era unul din ele. De ce trebuie să lucreze chiar acum? Citeşte manuscrise, în acelaşi mod în care o fac eu, doar că el are mult mai multă libertate prin faptul că lucrează de acasă, aşa că de ce ar vrea să o facă azi? Poate se duce la bibliotecă? Amintirea a ceea ce făcea Harry ultima dată când 'lucra' îmi face stomacul să se întoarcă pe dos.
Îl aud vorbind scurt cu mama lui înainte ca uşa din faţa să se închidă. Mă arunc înapoi pe perne şi dau din picioare într-un mod copilăresc, apoi mă dau jos din pat. Iau hainele lui Harry de pe podea şi i le îndes în coşul de rufe şi mă îndrept spre bucătărie ca să îmi fac nişte cafea.
"Bună dimineaţa, scumpo." Ciripeşte Anne.
"Bună dimineaţa. Mulţumesc pentru că ai făcut cafea." Îi spun şi iau cana proaspăt pregătită.
"Harry a spus că are nişte treabă de făcut?" Spune, dar sună ca şi cum ar întreba şi nu ar declara.
"Da... mi-a spus." Zic.
Nu ştiu ce altceva i-a spus.
"Mă bucur că e bine după noaptea trecută." Vocea ei e plină de îngrijorare.
"Da, şi eu. Nu ar fi trebuit să îl las să doarmă pe podea." Spun fără să gândesc.
Sprâncenele ei se coboară întrebătoare, iar eu încerc să mă gândesc la o cale de a mă scoate din asta.
"Nu le are atunci când nu e pe podea?" Întreabă cu atenţie.
"Nu, nu le are dacă..." Ezit, amestecând zahărul din cafeaua mea.
"Dacă eşti tu acolo." Termină ea pentru mine.
"Da... dacă sunt eu acolo."
"Vrei să ştii de ce le are? Ştiu că mă va urî pentru că îţi spun, dar cred că ar trebui să ştii."
