"Cred că dormitorul e suficient de curat." Spune Harry în timp ce îi pun pantofii în dulap.
"Dacă nu ai fi atât de dezordonat, nu aş avea atât de multă curăţenie de făcut." Îmi arcuiesc sprânceana.
"Sigur. Tot ai mai face curăţenie." Zâmbeşte şi îşi întinde mâinile spre mine.
"Ceea ce ai spus despre mutatul înapoi în Anglia... Ai vorbit serios?" Întreb în timp ce mă trage în poala lui.
"Da?" Răspunde că şi cum nu ar trebui să mă surprindă.
"Când aveai de gând să îmi spui?"
"Nu ştiu... Nu m-am gândit la asta, presupun." Ridică din umeri.
"Bine... păi, tu mai ai doar doi ani de facultate rămaşi, iar eu am trei."
"Bine?" E evident că nu înţelege unde vreau să ajung cu asta.
"Deci tu o să te duci pur şi simplu în Anglia, iar eu o să rămân aici? Apoi ce?"
"Nu ştiu... Nu m-am gândit atât de departe."
"O." Presupun că sunt singura care se gândeşte la viitorul nostru împreună.
"O să vii pur şi simplu cu mine."
"Nu vreau să mă mut."
"Niciodată?"
"Doar în Seattle. Am un plan. Am plănuit mereu să locuiesc în Seattle."
"Planurile se schimbă."
"Nu ale mele."
"Eu nu făceam parte din planul tău." Remarcă.
"Ştiu... dar nu mă mut în Anglia."
"Ba da." Spune, iar eu mă ridic din poala lui.
"Nu, vorbesc serios. Nu mă mut în celălalt capăt al lumii. O să mă mut în Seattle. Nu o să-mi dezrădăcinez întreaga viaţă ca să mă mut undeva unde nu am mai fost niciodată."
"Care viaţa? Nu ai pe nimeni şi nimic aici oricum. Doar pe mine."
"Mama mea e aici şi... ei bine, Noah e aici."
"Noah?" Pufneşte.
"Da... el e cel mai apropiat lucru de familie pe care îl am în afară de mama."
"Tu şi mama ta nu vă înţelegeţi şi cu el oricum nu o să te vezi." Mă ameninţa. Aleg să nu mă cert cu privire la Noah momentan.
"Asta nu înseamnă că o să mă mut pur şi simplu... Nu vreau să mă mut. De ce ai presupune pur şi simplu că eu voi fi cea care se va muta şi atât de simplu?"
"Pentru că eu nu sunt american. Nu voi locui aici mereu."
"Ei bine, eu sunt americană şi nu vreau să plec de aici fără motiv."
"Fără motiv? Ca să fii cu mine nu e un motiv?" Se ridică în picioare cu mine, vocea lui fiind mă tare decât înainte.
"Nu e un motiv ca să părăsesc tot ceea ce cunosc. Nu îmi place că pur şi simplu presupui că eu voi fi cea care se va muta când tu nici măcar nu vrei să te mai gândeşti cu privire la rămasul aici."
"Ai dreptate."
"Mulţumesc!" Îmi trec degetele prin păr.
"Lasă-mă să termin... Spuneam că ai dreptate pentru că nu o să mă gândesc cu privire la rămasul aici."
