Sala armelor arăta exact cum ar fi trebuit să arate o încăpere numită
‚‚sala armelor". Pereţii de metal şlefuit erau căptuşiţi cu toate tipurile de
săbii, cuţite lungi, pumnale, suliţe, lănci, baionete, bice, ghioage, căngi şi
arcuri. Tolbe uşoare de piele pline cu săgeţi atârnau, de cârlige, iar
pretutindeni vedeai stive de cizme, paveze de picior, mânuşi de fier,
apărătoare pentru încheieturi şi braţe. Încăperea mirosea a metal, pielărie şi
oţel şlefuit. Alec şi Jace, care nu mai erau desculţi, stăteau la o masă din
mijlocul sălii, având capetele plecate asupra unui obiect aflat între ei. Jace îşi
ridică privirea când uşa se închise în urma lui Clary.
— Unde-i Hodge? întrebă el.
— Le scrie Frţilor Tăcuţi.
Alec îşi stăpâni un fior.
— Uh!
Ea se apropie încet de masă, conştientă de privirea cercetătoare a lui
Alec.
— Ce faceţi?
— Finisăm astea.
Jace se dădu mai la o parte, ca ea să poată vedea ce se afla pe masă:
trei baghete lungi şi subţiri, lucind stins, argintiu. Nu arătau a fi ascuţite sau
din cale-afară de periculoase.
— Sanvi, sansavi şi semangelaf. Sunt pumnale de serafi.
— Nu aduc a pumnale. Cum le-aţi făcut? Prin magie?
Alec păru oripilat, de parcă ea i-ar fi cerut să-şi pună un tutu şi să
execute o piruetă perfectă.
— Un lucru ciudat la mundani, zise Jace, fără să se adreseze cuiva
anume, este cât de obsedaţi sunt ei de magie, pentru o şleahtă de oameni
care nici măcar nu ştiu ce înseamnă cuvântul ăsta.
— Ba ştiu ce înseamnă, se răsti Clary.
— Ba nu ştii, doar îţi închipui că ştii. Magia este o forţă întunecată
elementară, nu doar multe baghete scânteietoare, globuri de cristal şi
peştişori aurii vorbitori.
— N-am spus niciodată că ar fi mulţi peştişori aurii vorbitori, băi...
Jace făcu un semn din mână, tăindu-i vorba.
— Doar pentru că îi spui unui ţipar electric că e răţuşcă de cauciuc nu-l
face să fie răţuşcă de cauciuc, nu-i aşa? Şi să-l ferească Dumnezeu pe bietul
nenorocit care se hotărăşte că ar vrea să facă baie în cadă cu răţuşca.
— Vorbeşti prostii, observă Clary.
— Ba nu, zise Jace, cu mare demnitate.
— Ba da, zise Alec, cumva neaşteptat. Ascultă, noi nu facem magie,
bine? adăugă el, fără să se uite la Clary. Asta-i tot ce trebuie să ştii.
Clary ar fi vrut să-l repeadă, dar se abţinu. Alec deja dădea semne că no
