Cu ajutorul indicaţiilor de pe invitaţie, ajunseră într-o mare zonă
industrială din Brooklyn, unde străzile erau mărginite de fabrici şi depozite.
Unele, văzu Clary, fuseseră transformate în studiouri de artişti şi în galerii de
artă, dar tot mai păstraseră un aer deloc îmbietor în formele lor pătrate,
înalte, afişând doar câteva ferestre astupate de grilaje metalice.
Porniseră pe jos de la staţia de metrou, Isabelle navigând cu Senzorul
care părea să aibă încorporat un soi de hartă. Simon, care se dădea în vânt
după gadgeturi, era fascinat – sau cel puţin pretindea că Senzorul era acela
care-l fascinase. Sperând să-i evite, Clary rămase mai în urmă când
traversară un parc mic, a cărui iarbă prost întreţinută era pârlită de arşiţa
verii. În dreapta ei, turlele unei biserici luceau cenuşii şi negre pe fundalul
cerului nopţii lipsit de stele.
— Ţine pasul cu grupul, spuse o voce iritată la urechea ei.
Era Jace, care se oprise s-o aştepte şi acum mergea lângă ea.
— N-am chef să fiu silit să mă uit tot timpul în spate, ca să mă asigur că
nu ţi s-a întâmplat nimic.
— Atunci nu te osteni.
— Ultima oară când te-am lăsat singură, te-a atacat un demon, îi atrase
el atenţia.
— Ei bine, cu siguranţă m-ar enerva să-ţi întrerupi plăcuta plimbare
nocturnă din cauza morţii mele subite.
El păru nedumerit.
— Există o graniţă fragilă între sarcasm şi ostilitate propriu-zisă, iar tu
se pare că ai trecut-o. Care-i treaba?
Ea îşi muşcă buza.
— În dimineaţa asta, nişte tipi ciudaţi şi înfiorători au făcut săpături în
creierul meu. Acum o să mă întâlnesc cu tipul ciudat şi înfiorător care a săpat
cel dintâi în creierul meu. Dacă n-o să-mi placă ce găseşte?
— Ce te face să crezi că n-o să-ţi placă?
Clary îşi dezlipi părul de pe pielea năduşită.
— Urăsc când îmi răspunzi la o întrebare cu o altă întrebare.
— Ba nu, dimpotrivă, crezi că e fermecător. Oricum, nu ţi-ar plăcea mai
degrabă să ştii adevărul?
— Nu. Adică, poate. Nu ştiu.
Oftă.
— Ţie ţi-ar plăcea?
— Asta e strada! strigă Isabelle din faţa lor, aproape de următoarea
intersecţie.
Se aflau pe un bulevard îngust, mărginit de vechi depozite, deşi
majoritatea purtau acum semne de locuinţe private: jardiniere cu flori la
ferestre, perdele de dantelă fluturând în briza jilavă a nopţii, tomberoane de
plastic numerotate, înghesuite pe trotuar. Clary îşi încordă privirea, dar nu
