Noaptea, biserica de pe Diamond Street arăta spectral, cu ferestrele
sale gotice arcuite reflectând lumina lunii ca nişte oglinzi de argint. Un gard
de fier forjat înconjura clădirea şi era vopsit în negru mat. Clary zgâlţâi poarta
de la intrare, dar un lacăt solid o ţinea închisă.
— E încuiat, zise ea, uitându-se la Jace peste umăr.
El îşi flutură stela.
— Lasă-mă pe mine.
Ea îl privi în timp ce el desfăcea lacătul, îi privi curbura spatelui aplecat,
muşchii încordaţi pe sub mânecile scurte ale tricoului. Lumina lunii îi decolora
cu totul părul, făcându-l mai degrabă de argint, decât de aur.
Lacătul căzu la pământ cu un dangăt, un ghem contorsionat de metal.
Jace arăta mulţumit de sine.
— Ca de obicei, zise el. Sunt uluitor de bun la asta.
Clary se simţi brusc plictisită.
— Când se termină partea cu autofelicitările de seară, am putea să ne
întoarcem la salvarea celui mai bun prieten al meu de a fi exsangvinat până
la moarte?
— Exsangvinat, zise Jace, impresionat. Asta-i un cuvânt mare.
— Iar tu eşti un mare...
— Ne, ne, ne, o întrerupse el. Fără înjurături în biserică.
— Nu suntem încă în biserică, murmură Clary, urmându-l pe aleea de
piatră către uşile duble de la intrare. Arcul de piatră de deasupra uşilor era
minunat cioplit, din cel mai înalt punct al său privind în jos un înger. Turle
ascuţite se conturau negre pe cerul nopţii, iar Clary îşi dădu seama că asta
era biserica pe care o zărise mai devreme, în seara aceea, din Mecarren Park.
— Pare un păcat să spargi uşa unei biserici.
Profilul lui Jace în lumina lunii era calm.
— N-o s-o spargem, zise el, strecurând stela în buzunar.
Puse o mână subţire şi bronzată, marcată pretutindeni cu cicatrice
delicate ca un văl de dantelă, pe lemnul uşii, imediat deasupra încuietorii.
— În numele Conclavului, zise el, cer să intru în acest loc sfânt. În
numele Bătăliei Fără Sfârşit, cer să folosesc armele noastre. Şi în numele
îngerului Raziel, cer binecuvântarea voastră în misiunea mea împotriva
întunericului.
Clary se uită lung la el. El nu mişcă, deşi vântul nopţii îi vâra părul în
ochi; clipi şi tocmai se pregătea să spună ceva, când uşa se deschise cu un
declic şi un scârţâit de balamale. Se mişcă lin spre interior, sub ochii lor,
deschizându-se către un spaţiu rece, întunecat şi pustiu străbătut de puncte
de lumină.
