Lupii se ghemuiră cu burţile la podea, arătându-şi colţii, iar vampirii,
stupefiaţi, se dădură înapoi. Numai Raphael rămase pe loc. Încă se se ţinea
de braţul rănit, cămaşa fiindu-i totuna de sânge şi mizerie.
— Los Ninos de la Luna, şuieră el.
Până şi Clary, ale cărei cunoştinţe de spaniolă erau aproape
inexistente, înţelese ce spusese. Copiii Lunii – vârcolaci.
— Credeam că se duşmănesc, îi şopti ea lui Jace, vampirii şi vârcolacii.
— Da. Niciodată nu calcă unii în bârlogurile celorlalţi. Niciodată.
Codexul interzice asta.
Vorbea aproape cu indignare.
— Trebuie să se fi întâmplat ceva. Asta-i rău. Foarte rău.
— De ce să fie mai rău ca până acum?
— Pentru că, zise el, suntem pe cale să ne aflăm în mijlocul unui război.
— CUM ÎNDRĂZNIŢI SĂ INTRAŢI ÎN SĂLAŞUL NOSTRU? zbieră Raphael.
Faţa îi era stacojie, inundată de sânge.
Cel mai mare dintre lupi, un monstru tărcat cu cenuşiu şi colţi ca de
rechin, scoase un chicotit gâfâit de câine. Când înaintă, între un pas şi altul
păru să se schimbe şi să se transforme, ca un val care se ridică şi se
încreţeşte. Acum era un bărbat înalt, solid şi musculos, cu păr lung care
atârna în şuviţe sure, ca nişte frânghii. Purta jeanşi şi o jachetă groasă de
piele, şi mai avea încă trăsături de lup pe faţa ascuţită, îmbătrânită.
— N-am venit să vărsăm sânge, zise el. Am venit după fată.
Raphael izbuti să arate furios şi uluit totodată.
— Care?
— Fata-om.
Vârcolacul întinse o mână ţeapănă, arătând spre Clary.
Ea era prea şocată ca să facă vreo mişcare. Simon, care se frământa în
strânsoarea ei, încremeni. În spatele ei, Jace murmură ceva care suna
limpede a blasfemie.
— Nu mi-ai spus că ai fi prietenă cu vreun vârcolac.
Ea înţelese uşoara reţinere din tonul lui sec – era la fel de surprins ca şi
ea.
— Nu sunt, zise ea.
— Asta-i rău, spuse Jace.
— Ai mai spus o dată.
— Mi s-a părut că merită să repet.
— Ei bine, nu merită. Clary se dădu înapoi, lipindu-se de el. Jace... Se
uită toţi la mine.
Toate feţele erau întoarse către ea; cele mai multe păreau uluite.
Raphael se uita printre gene. Se întoarse către vârcolac, încet:
— Nu poţi s-o iei, zise el. Ne-a încălcat teritoriul; prin urmare, e a
noastră.
Vârcolacul râse.
