Clary nu prea ştia la ce se aşteptase – exclamaţii de încântare, probabil
un ropot de aplauze. În schimb, domnea tăcerea, întreruptă doar când Jace
spuse:
— Nu ştiu de ce, îmi închipuiam c-ar fi mai mare.
Clary se uită la Pocalul din mâna ei. Era, probabil, de mărimea unui
pahar obişnuit de vin, numai că mult mai greu. Puterea pulsa prin el, ca
sângele prin venele cuiva viu.
— E de mărimea perfectă, zise ea, cu indignare.
— O, e destul de mare, zise el, vorbindu-i de sus, dar cumva mă
aşteptam la ceva... ştii.
Dădu din mâini, indicând ceva cam de mărimea unei pisici de casă.
— E Pocalul Mortal, Jace, nu Vasul de Toaletă Mortal, zise Isabelle. Am
terminat acum? Putem pleca?
Dorothea îşi ţinea capul înclinat într-o parte, şi ochii ei vioi străluceau
plini de interes.
— Dar e deteriorat! exclamă ea. Cum s-a întâmplat asta?
— Deteriorat?
Clary se uită la Pocal, uluită. Ei i se părea în regulă.
— Uite, zise vrăjitoarea, stai să-ţi arăt!
Şi făcu un pas spre Clary, întinzând mâinile cu unghiile roşii după Pocal.
Clary, fără să ştie de ce, se feri, înapoi. Deodată, Jace era între ele, cu mâna
deasupra săbiei de la brâu.
— Fără supărare, zise el calm, dar nimeni nu atinge Pocalul Mortal în
afară de noi.
Dorothea se uită la el pentru o clipă şi acelaşi ciudat văl impenetrabil i
se lăsă pe ochi.
— Ei, zise ea, hai să nu ne pripim. Valentine ar fi foarte nemulţumit
dacă s-ar întâmpla ceva cu Pocalul.
Cu un uşor hârşti! sabia lui Jace ieşi din teaca de la brâu. Vârful se
legănă pe sub bărbia lui Dorothea. Chipul lui Jace părea hotărât.
— Nu ştiu despre ce vorbeşti, zise el, dar noi plecăm.
Ochii bătrânei sclipiră.
— Fireşte, vânătorule de umbre, zise ea, dându-se cu spatele înapoi
spre peretele acoperit de draperie.
— Aţi vrea să folosiţi Portalul?
Vârful săbiei lui Jace se clătină puţin, când el se uită la ea, pe moment
derutat. Apoi, Clary îi văzu obrazul crispat.
— Nu te-atinge de...
Dorothea chicoti şi iute ca fulgerul smulse draperia care atârna de-a
lungul peretelui. Aceasta căzu, cu un sunet moale. Portalul din spatele ei era
deschis.
Clary îl auzi pe Alec, în spatele ei, trăgând aer în piept, de surpriză:
— Ce-i aia?
Clary zări doar pentru o clipă ce se vedea dincolo de uşă – nori roşii
vălătucindu-se, sfâşiaţi de fulgere negre, şi o formă înspăimântător de
