În semiîntuneric, camerele mari şi goale prin care trecură pe drumul lor
spre acoperiş păreau la fel de pustii ca scenele de teatru, mobilierul acoperit
cu pânze albe înălţându-se dintre umbre ca aisbergurile prin ceaţă.
Când Jace deschise uşa serei, parfumul o izbi pe Clary, suav precum
loveşte o pisicuţă cu pernuţele lăbuţelor: mirosul negru şi bogat al
pământului şi mireasma insinuantă, mai puternică, a florilor ce se deschid
noaptea – regina-nopţii, trompeta-îngerilor albă, barba-împăratului şi unele
pe care nu le recunoştea, cum ar fi o plantă care avea o floare în formă de
stea, galbenă, ale cărei petale se uneau într-un medalion de polen auriu. Prin
sticla pereţilor serei vedea luminile Manhattanului arzând rece ca nişte
giuvaiere.
— Uau! Se întoarse încet, ca să cuprindă ansamblul. E atât de frumos
aici, noaptea!
Jace rânji.
— Şi n-o să ne deranjeze nimeni. Alec şi Isabelle urăsc să vină aici, sus.
Au alergii.
Clary se înfioră, deşi nu-i era frig deloc.
— Ce fel de flori sunt astea?
Jace ridică din umeri şi se aşeză cu atenţie lângă o tufă verde cu frunze
lucioase, punctată peste tot cu boboci de floare strâns închişi.
— Habar n-am. Crezi c-am fost atent la orele de botanică? Nu vreau să
devin arhivar. Nu-mi trebuie să ştiu toate chestiile astea.
— Ţie îţi trebuie să ştii doar cum să ucizi?
Îşi ridică privirea spre ea şi zâmbi. Arăta ca un înger blond dintr o
pictură de Rembrandt, mai puţin gura aceea drăcească.
— Exact.
Scoase din punga de hârtie un pachet învelit într-un şervet şi i-l oferi.
— De asemenea, adăugă, ştiu să fac un sendviş cu brânză acceptabil.
Încearcă unul.
Clary zâmbi de voie, de nevoie şi se aşeză în faţa lui. Podeaua de piatră
a serei era rece pentru picioarele ei goale, dar era plăcut, după atâtea zile la
rând de caniculă. Din punga de hârtie, Jace scoase câteva mere, un baton de
fructe, nuci şi ciocolată şi o sticlă de apă.
— Nu-i rea captura, zise ea admirativ.
Sendvişul cu brânză era cald şi un pic fleşcăit, dar avea gust bun. Dintrunul
din nenumăratele buzunare interioare ale jachetei sale, Jace scoase un
cuţit cu mâner de os, care arăta în stare să spintece şi un grizzly. Se apucă să
taie merele, meticulos, în câte opt felii.
— Ei, nu e chiar un tort aniversar, zise el, întinzându-i o felie, dar să
sperăm că e mai bun decât nimic.
— Nimic e ceea ce aşteptam, aşa că mulţumesc.
Muşcă o dată. Mărul avea gust de necopt şi proaspăt.
