Stau langa iubitul meu. Suntem la etajul 2, pe scari. E întuneric. El e supărat. Ma apropii de el, dar el se depărtează.
- Ce-ai pățit?
Întreb usor. Ma simt atât de bine cu el.
- Ce-am pățit? Nu ma iubesti! Asta e! Striga
- Te înșeli. Te iubesc mult.
Eu chiar il iubesc. Nu stiu ce i-a venit. Eu ar trebui sa fac asa pentru ca eu sunt cea confuză.
- Da, sigur! De aceea vrei sa ma lasi pentru Erik! Mi-au spus ăstia de la el din clasa!
Brusc imi amintesc planul. Cineva m-a pârât. Chiar asta aveam de gand sa fac. Dar Erik era in plan doar pentru a-l uita de tot pe Silvio. Pentru ca inca sunt obsedata de ideea ca isi bate joc de mine. Totusi, de ce fac asta? Pe mine încă nu m-a înselat. Si acum e rosu tot, de parca se abține sa nu plângă. Il iau in brate si pentru prima data, chiar il pup cum trebuie, dar de data asta, el este cel care nu reacționează. Ce nasol e cand persoana pe care o saruti, nu-ti răspunde la sărut. In tot acest timp, el asa s-a simtit...
- Te iubesc! Si nu te las.
Apoi cand sa il sărut, vine spre mine si ma împinge cu buzele de mai am putin si cad. Eu nu am atâta forta si cu greu fac fata sarutului. Clar sunt praf la asta.
Ajung acasa. Ma gândesc la el. La zilele din anul scolar trecut. Când l-am intrebat de ce sunt confundata cu Tania, i-am reprosat pe facebook :
"Tu nici ce culoare au ochii mei nu sti!"
Am spus asta in timp ce ma gândeam la ochii lui albastri.
"Ba Stiu!"
"Ba nu sti!"
"Sunt căprui"
"Nu, sunt verzi".
Probabil a vazut ca nu sunt albastri si daca nu sunt albastri, a zis ca sunt căprui. Oricum stiam ca e greu de ghicit. Ce m-a surprins a fost faptul ca se contrazicea cu mine, de parca stie mai bine ca mine.
In ziua aceea s-a apropiat de mine; am crezut ca ma sărută, dar a zis:
- Sunt caprui!
- Sunt verzi!!
Chiar sunt verzi, dar nu se observa foarte bine. Se observa mai bine atunci când plâng.
Alung amintirile; intru pe facebook. Mesaj de la Silvio.
"Ce faci, iubi?"
"Bine, tu?"
Imi place "iubi", dar nu l-as zice. Suna ciudat pronuntat.
Iar imi aduce aminte de Erik pentru ca nu avem ce vorbi si constat faptul ca iubi cand nu are ce face, se ceartă cu mine. Ma scoate din minti si mai am putin si plâng, dar ma abțin sa nu cumva sa intre ai mei si sa ma întrebe de ce plâng. Nu pot sa le zic ca ma uit la un film trist. Pentru ca si ei stiu ca eu nu plâng la filme, oricât de trist ar fi. M-am uitat cu mama la Titanic si ma uitam ca la orice film de acțiune, comedie (la care deobicei nu rad), etc.
Hei! Vreau sa va recomand celor care vor sa citească "Mai mic decat mine" de AndraAndra165. De ce? Apar si eu acolo. Andra e prietena mea. Ea nu a schimbat numele personajelor ca mine. Practic e o alta perspectiva. Multumesc!
CITEȘTI
Dragostea Nu Are Vârstă
Romance"Dragostea se naste cu un suras, creste cu un sarut si se Termina cu o lacrimă " Din plăcerea participării la diferite olimpiade, la o pregătire, Daria întâlneste un băiat de care se îndrăgosteste la prima vedere. Ajung sa fie împreună, dar nu e del...
