Prolog

1K 76 12
                                    

Când alarma sună, ea era deja în picioare. Se obişnuise cu acest program. Ştia foarte bine că avea foarte multă treabă la florăria de la capătul blocului în care locuia. Îşi trase picioarele după ea până la baie unde făcu un duş fierbinte, gândindu-se la gerul de afară.
După ce îmbracă o pereche de blugi şi un tricou, îşi luă geaca şi coborâ în viteză pe scările blocului. Salută vecinii care, ca şi ea, plecau la muncă.

Era o zi liniştită de iarnă în care cu toate că își dorea să stea în pat cu o ciocolată caldă, trebuia să lucreze la florărie.
Florăria era o moştenire de la mama ei, pe care i-o dăruise pentru a se muta cu tatăl ei la ţară. Pentru Mac, florile erau foarte importante şi se simţea foarte bine făcând buchete sau ornamente pentru diferiţi oameni.
Îşi îndesă mâna în buzunar şi scoase cheile, uşa deschizându-se mai greu din cauza frigului de noaptea trecută.

Un zâmbet îi apăru pe buze când observă că trandafirii pe care îi comandase pentru nunta de vineri ajunseseră. Îi împachetă şi când aceştia erau gata, sună mireasa care urma să aibă buchetul cu 10 trandafiri roşii şi un singur trandafir alb în mijloc.
Când îi spusese vestea, mireasa era încântată şi îi promisese că trece personal să îi ridice.

Uşa făcu un mic sunet şi îşi dădu seama că avea un client, dar şi că uşa trebuia reparată.
Un tânăr înalt, cu parul creţ, dar tuns scurt intră pe uşa şi începu a căuta cu privirea nişte flori.

- Zambile aveţi? Vocea lui puţin răguşită o făcu pe Mac să tresară şi se apropie de el.

- Îmi pare rău, dar încă nu este sezonul lor. Îi raspunse ea şi el păru dezamăgit. Dar vă pot arată câteva narcise, lalele sau chiar trandafiri. Încearcă ea să îi ridice moralul.

- Aş vrea 5 trandafiri roz, dacă se poate. Ochii lui de smarald o făcură pe Mac să se piardă în ei şi să îl privească timp de câteva secunde cu atenţie.

Când observă că se afla într-o situaţie jenantă,Mac începu a împacheta un buchet micuţ de trandafiri roz. I-l înmână şi îl privi cum se îndreaptă spre ieşire , dar nu înainte să îi lase banii pe tejghea.

- Aşteptaţi, mi-aţi lăsat prea mulţi bani. Strigă ea după el.

- Bacşiş. Râde şi închide uşa după el.

FlorăreasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum