Florăreasa

Capitolul 12

După un an.

Purtând un costum imaculat, se îndreptă grăbit spre biroul său anunţându-şi secretara să îi aducă o cafea tare. Nu dormise toată noapte gândindu-se ce ar putea să facă pentru a aduce un profit mai mare firmei lui.
Credea că mutarea în Los Angeles şi deschiderea unei firme de organizat evenimente îi va aduce zâmbetul pe buze, dar se înşelase. Avea nevoie de o florărie care să îi asigure florile necesare pentru evenimente, dar în L.A. nu găsise una care să se încadreze în aşteptările lui.

Frumoasa secretară intră în birou ţinând ceaşca de cafea şi un dosar în mână. Purta o rochie mulată şi îi facea ochi dulci lui Carter de când o angajase, dar el nu se lăsa niciodată purtat de val.

—Aţi primit o ofertă. O florărie din apropierea New York-ului ar vrea să colaboreze cu firma noastră.

Fără să stea pe ganduri luă dosarul şi îl răsfoi. Disperarea i se citea pe faţă şi acceptă imediat propunerea. Nu voia să dea faliment. Era singura soluţie pe care o avea.

—Organizează o întâlnire cu propietarul în cel mai scurt timp posibil.

Avea nevoie de această florărie şi după cum citise în dosar era foarte renumită și oferea servicii de calitate. Era o idee bună, se gândi el.

--
Ieşi din duş şi se hotărâ să facă o plimbare. Ultimul an fusese liniştit pentru ea. Avusese câteva ieşiri cu diferiţi bărbaţi, dar de scurtă durată în care el nu înţelegea pasiunea pentru florărie, ceea ce pe ea o scotea din minţi.
Florăria era acum pe primul loc în inima ei. Devenise un spaţiu mult mai plăcut şi era foarte  fericită că nu renunţase la ea atunci când avusese probleme.
Îşi puse puloverul şi blugii pe ea şi când voia să îşi ia geanta telefonul ei începu să sune. Nu cunoştea numărul, dar când răspunse se bucura enorm. Propunerea ei fusese acceptată şi cum era în Los Angeles, putea să se vadă cu  proprietarul chiar azi.
Se uita în oglindă când închise telefonul şi începu să râdă. Nu avea de gând să meargă în faţa lui purtând un pulover vechi şi o pereche de blugi. Îşi scoase o fustă neagră şi o cămaşă şi le îmbracă imediat. Îşi aranjă părul şi îşi puse o pereche de pantofi, urmând să plece imediat spre firmă. Era entuziasmată. Nu credea că micuţa ei florărie o să fie renumită în Los Angeles. Trimisese dosarul, dar nu se gândise niciodată cum ar fii să accepte propunerea.

Urcă în primul taxi găsit şi îi spuse şoferului direcţia. Merse mai bine de 5 străzi până când taxi-ul opri în faţa unei clădiri imense. Plăti şi îşi aşeză mai bine geanta pe umăr.
Încercă să nu atragă prea mare atenţie asupra ei atunci când intră, dar tocurile ei nu îi permiteau asta.
Ajunsă la o tipă drăguţă, se prezentă, iar când aceasta auzi de florarie faţa i se lumină şi îşi anunţă imediat şeful.

Ajunsă în faţa biroului lui, îşi aranjă fusta şi intră timidă. El stătea pe scaun, cu spatele la ea, dar când îi văzu cârlionţii inima îi stătu în loc. Strânse din ochi şi se gândi să plece, dar era nedrept, putea sã fie o coincidenţă. Carter se întoarse spre ea, iar ochii lui de smarald erau acum pe ea, analizând-o din cap până în picioare. Nu îi venea să creadă că îl întâlnise după un an în care încercase din răsputeri să-l uite. Îl privi, acum era mai matur, ştia ce îşi doreşte de la viaţă, poate era şi căsătorit, se gândi ea.

—Tu ai florăria care se va asocia cu firma mea? Firma lui, se gândi Mac. Era nelămurită. Când plecase din New York şi avusese timp să îşi facă o firmă? Trecuse doar un an, iar ea tot ce făcuse era să îşi extindă florăria şi să încerce să deschidă alta într-un orăşel apropiat.

—Da, eu sunt, dar cred că m-am răzgândit. Ştia că o să regrete ce a spus, dar în niciun caz nu avea de gând să lucreze cu el. O rănise.

—Mac... Se apropie de ea şi încercă să îşi pună mâna peste a ei, dar Mac o trase. Hai să lăsăm deoparte neînţelegerile dintre noi. Am nevoie de florăria ta şi ştiu că şi tu ai nevoie să te asociezi cu firma mea. Promit să nu te deranjez, doar acceptă propunerea mea.

Carter o privi, era mult mai frumoasă. Ţinuta pe care o purta îi scotea foarte bine corpul în evidenţă. Încercă să se gândească ce se întâmplase în acest an cu ea, dar nu îndrăzni să o întrebe. Ştia că nu o să reziste cu ea alături, dar avea nevoie de florăria ei mai mult ca niciodată.
Dar în momentul acela, gândul lui nu era la florărie. Îşi dorea atât de mult să o strângă în braţe şi să îi spună cât i-a lipsit, să îi spună că încă o iubeşte şi că îi pare rău de ceea ce s-a întâmplat, dar ştia că o să-l refuze.

Cu o simplă mişcare din cap, Mackensie acceptă. Bucuros, Carter voia să o ia în braţe, dar ea întinse mâna şi acesta înţelese imediat că tot ce a fost între ei se terminase. Îi strânse mâna observând un inel cu diamant pe degetul ei. Era căsătorită? Brusc, cerul îi căzu în cap. Nu voia să o întrebe şi tot ce făcu era să îi întindă dosarul cu actele pe care trebuia să le semneze.
Era dezamăgit, dar măcar o avea lângă el, ca prietenă.