Florăreasa

Capitolul 10

Îşi aranjă cămaşa şi se privi în oglindă. Îşi trecu mâna prin păr şi se aşeză pe pat verificându-şi telefonul. Avea câteva mesaje, dar niciunul de la Mac. Avea nevoie de ea.
Ultimele săptămâni trecuseră foarte greu pentru el. Toată presiunea era pe capul lui, iar toţi erau cu ochii pe el aşteptând să facă ceva greşit. Astfel, toţi puteau să îşi verse nervii pe el.

Nu îşi imaginase ziua nunţii lui aşa. Era dezamăgit că acceptase să facă asta. Tot ce îşi dorea era să fie în florăria lui Mac, să stea lângă ea şi să savureze o cafea fierbinte. Spera ca Mac să apară la nuntă, pentru că dacă făcea asta,  renunţa la Laurel şi pleca cu ea.
Îşi auzi sora strigându-l şi îşi aranjă din nou cravata, urmând să dea ochii cu familia lui. Spre surprinderea lui, jos se afla doar o singură persoană.

April îl privi uimită, dar când ajunse la faţa lui, îl văzu dezamagit. Era cazul să discute cu el. Îl îmbrăţişă şi îi făcu semn să se aşeze lângă ea.

—Ce s-a întâmplat? April ridică din sprânceană, iar Carter se uită surprins la ea încercând să schiţeze un zâmbet. Haide, te cunosc de ani de zile, ştiu că ai ceva.

—Nu vreau să mă căsătoresc, mai puţin cu Laurel. April se uită mirată la el şi se ridică în picioare. Rochia lungă pe care o purta îi punea foarte bine corpul în evidenţă. O şuviţă din parul strâns într-un coc elegant îi atârnă pe faţă, dar o ascunse imediat după ureche.

—Şi de ce faci asta? Nu te înţeleg. Tu mă învăţai să îmi ascult inima şi să nu fac ceva greşit. Şi uite-mă, m-am despărţit de James. Mi-am ascultat inima, ştiam că nu îl iubesc, dar nu puteam să mă despart de el. Tu m-ai ajutat, ai ştiu că o să fac o greşeală dacă îmi continui relaţia cu el, şi am renunţat. Acum sunt fericită şi asta îmi doresc şi pentru tine, nu vreau să te văd lângă Laurel toată viaţa, mai ales când ştiu ca nu o să fii fericit. Poţi să te căsătoreşti cu ea, nu e interzis, dar dacă nu o iubeşti o să îţi strici viaţa. Te las să te gândeşti, ai nevoie de câteva minute singur, dar sper să îmi dai o veste bună când mă întorc.

April se ridică aranjându-şi rochia. Ieşi din camera de zi şi îl lăsă pe Carter gândindu-se la cuvintele spuse de ea.
Avea dreptate, se gândi el, dar îi datora prea multe domnului Clark. Nu ştia ce să facă, nu voia să o rănească pe Mackensie, dar ştia că deja făcuse asta.

Mackensie îşi îmbracă rochia roşie şi îşi puse pantofii negri asortaţi. Luă geanta şi ieşi din casă făcând cu mâna unui taxi.
Ajunsă în faţa bisericii, deschise uşa maşinii, dar o închise la loc când îl văzu pe Carter. Era foarte frumos, se gândi ea. Costumul îi venea perfect şi arăta foarte bine în el. Un zâmbet îi apăru pe faţă, dar imediat a fost şters de apariţia lui Laurel. Purta o rochie de mireasă tip sirenă care îi scotea în evidenţă corpul. Părul ei era prins într-un coc elegant purtând o coroniţă cu diamante care străluceau în lumina soarelui.
Pentru câteva secunde se gândi cum ar fi fost să fie ea în locul ei, purtând o rochie albă şi să fie aşteptată de Carter la altar.
Când toţi intrară în biserică, Mac ieşi din taxi şi se îndreptă spre intrare căutându-şi un loc cât mai retras unde să stea.

Când îşi întoarse capul, o văzu. Stătea în spate purtând o rochie roşie care îi venea de minune. Un zâmbet îi apăru pe faţă şi ţinând-o pe Laurel de mână, îi dădu drumul şi plecă de lângă ea, îndreptându-se spre Mackensie.Laurel îl privi şi îl prinse de umăr.

—Să nu îndrăzneşti! Îi spuse vizibil nervoasă, dar încercând să schiţeze un zambet, însă acesta nu o ascultă si plecă de lângă ea alergând spre ieşire.

Mac deja ieşise şi căuta un taxi când Carter apăru în spatele ei şi o prinse de mâna. Se uită în ochii ei şi o implora din priviri să nu plece.

—Te aşteptam. Ştiam că o să fii aici. Încercă să o ia în braţe, dar ea se îndepărtă de el.

—A fost o greşeală că am venit aici. Scuză-mă, dar trebuie să îţi continui nunta. Mac se întoarse cu spatele şi se rugă să nu înceapă să plângă.

—Doar spune-mi că simţi ceva pentru mine şi o să renunţ la nuntă, la Laurel şi o să plecăm împreună de aici. Mackensie, am nevoie de tine.

—Nu simt nimic pentru tine. Totul a fost o joacă, înţelegi? Am venit aici pentru că am fost invitată, dar se pare că am făcut o alegere greșită. Îţi doresc tot binele din lume. Ne mai vedem! Şi cu asta plecă de lângă el. Nu fusese în stare să o oprească, era şocat de ceea ce zisese. Pentru el nu era un joc, el începea să o iubească, dar ea nu îi împărtăşea sentimentele.

Şi cu asta, intră în maşină şi plecă în ciuda strigătelor lui Laurel. Voia să înceapă o nouă viaţă, în alt oraş, să întâlnească alte persoane. Şi mai ales, să uite de Mac...