Florăreasa

Capitolul 14

Timpul petrecut împreună cu prietena ei o ajută să reflecte asupra ei. Îşi aminti lucrurile pe care le făcea cu familia ei, cum mergeau mereu la cumpărături duminica sau când mama ei deschisese florăria. Pe arunci, Mackensie era o copilă naivă de vreo 16 ani, care îşi trăia adolescenţa din plin.
La 16 ani avusese primul iubit, Michael, pe care îl placuse mulţi ani până când acesta să îşi dea seama. Acesta îi trimitea mereu flori acasă, iar ea le ascunde pentru ca tatăl ei să nu le vadă.
Tatăl ei mereu a fost mai dur cu ea, vrând ca aceasta să ajungă un avocat de succes. Visul lui se spulberase atunci când ea a urmat o facultate diferită. Voia să ajungă o femeie de afaceri şi acum ajunsese asta. Firma ei de flori coopera foarte bine cu cea a lui Carter, ba chiar era foarte mândră de această reuşită.
Peste câteva zile era deschiderea florăriei în L.A. şi asta îi aducea zâmbetul pe buze. Se gândi la ce îi spusese lui Carter, că era cu cineva şi nu ştia cu cine ar fi trebuie să se prezinte la deschidere.
Un gând nebunesc îi trecu prin cap, acela de a-și suna psihologul. Trecea regulat pe la el şi ştia că nu avea o iubită, deci planul ei ar fi mers.

—Ryder, sunt eu, Mac. Am o propunere pentru tine şi aş vrea să nu mă refuzi. El nu zise nimic, aşteptând să audă ce voia ea. Vreau să pretinzi a fii iubitul meu la deschiderea florăriei.

—Cred că nu am auzit bine. Spune Ryder de pe capătul celălalt al firului. E vorba de acel băiat pe care vrei să-l uiți?

—Te-ai prins. Păi...l-am minţit că sunt cu cineva şi aş vrea să mă creadă.

Oftă uşurată atunci când auzi că Ryder acceptase. Însă ceea ce Mac nu ştia, era faptul că el era îndrăgostit de ea şi rolul de iubit îl punea într-o situaţie foarte neplăcută.

Carter avea o zi liberă şi îşi invită mama la masă. Doamna de vârstă mijlocie trecu pragul restaurantului cu un zâmbet larg pe faţă. Avea părul maroniu închis cu câteva şuviţe albe din cauza vârstei, însă ţinută ei nu reflecta asupra anilor. Purta o rochie de vară cu flori şi sandale negre cu toc. Era o femeie amabilă, frumoasă şi radia de fericire mereu.
Carter se ridică pentru a o ajuta să se aşeze, apoi îi sărută mâna. Ea îi mângâie obrazul şi îi facu semn să se aşeze.

—Pari cam supărat. Ce s-a întâmplat? Ea ştia mereu când se întâmpla ceva cu el.

—Nu e nimic, mamă. Spune-mi ce face tata şi bunicul. Voia cu orice preţ să evite subiectul şi încerca să intrebe de altcineva sau să comande ceva de mâncare.

—Carter, nu poţi să schimbi subiectul. Tatăl tău e bine, aştepată vizita ta. Se juca cu degetele pe masă părând neliniştit.

—Sunt îndrăgostit de o persoană. Aceea persoană pentru care am părăsit-o pe Laurel la altar. Mackensie. Dar ea e cu altcineva acum. Zise totul repede simţindu-se ca un copilaș mic care îi povestea mamei despre problemele de la şcoală.

—Ea te iubeşte? Întrebarea îl lăsă mut. Nu ştia ce să răspundă, nu ştia dacă Mac mai simţea ceva pentru el deoarece nu simţise nicio emoţie când era în preajma lui sau cand o atinsese. Simţea doar respingere din partea ei.

—Nu cred că mă mai iubeşte. Dar am văzut inelul pe degetul ei, mamă, e căsătorită. Şi în seara aceasta e deschiderea florăriei, va veni cu soţul ei. Îşi lăsă capul în jos şi îşi încleştă pumnul.

—Carter, eşti bărbat. Trebuie să fii tare, dar nu renunţa la ea. Am impresia că face asta doar să uite de tine. Sumt femeie, ştiu ce zic. Îşi puse o mâna peste a lui şi cu cealaltă îi ridică capul şi îl privi în ochi. Recucerește-o! Îi zâmbi şi continuară să ia masa.

Când coborâ din maşină la braţul lui Ryder, toţii ochii erau pe ei. O ajută să îşi aranjeze rochia roşie, lungă ca un adevărat cavaler. Avea tot respectul pentru Ryder, o ajutase în cele mai grele momente şi fusese lângă ea atunci când toată lumea o abandonase. Încetul cu încetul îl uitase pe Carter, dar când îl revăzuse la firma toate sentimentele ei reveniseră.
Salută angajaţii şi ceilalţi asociaţi ai lor şi intră în clădire. Locul era frumos amenajat cu flori din florăria ei. Măsuţele erau asezate în mijloc, iar în dreapta erau un mare bufet. Era mândră de ceea ce făcuseră angajaţii.
Într-un colţ îl văzu pe Carter discutând cu Marck Jefferson, cel care îl ajuta cu locurile evenimentelor. Cu Ryder la braţ se îndreaptă spre ei.

—Arăţi uimitor. Marck îi sărută mâna şi apoi îl salută pe Ryder. Soţul tău? Zâmbetul lui Carter pieri de pe faţă, iar Ryder răspunse imediat aprobând întrebarea. Deja intrase în rol şi Mac era încântată de asta. Carter plecă de lângă ei cu pretextul de a o aştepta pe mama lui.

După câteva ore petrecute la petrecere, Mac merse să îşi aranjeze părul la baie. O mână puternica o trase de braţ şi o împinse în perete. Când îi văzu părul îşi dădu seama cine era. Ochii lui verzi o priveau blând şi îi dădu drumul la mână.

—Spune-mi că nu e soţul tău, simt asta şi nu vreau să mă minţi. Ea îşi ridică mâna şi îi arătă inelul.

—Logodnicul meu şi viitorul soţ cu care o să îmi întemeiez o familie. Aş vrea să nu se mai întâmple situaţii de genu. Nu sunt o femeie oarecare pe care tu poţi să o bruschezi când vrei. Ţi-am explicat situaţia, acum vreau să plec. Poţi să te dai din faţa mea? Părea trist, dar totuşi ceva din el nu credea ce îi zicea.

—S-a întâmplat ceva? Ryder apăru în spatele lui Carter şi o trase pe Mac lângă el. Aceasta nu mai stătu pe gânduri şi îşi agăță mâinile de gâtul lui sărutându-l. Când se dezlipi de Ryder, Carter nu mai era lângă ei. Speră că îl convinsese că nu mai simţea nimic pentru el şi plecă ţinându-l de mână pe Ryder.