Florăreasa

Capitolul 16

Soarele se ivi pe cer, iar razele acestuia o făcură pe Mac să se trezească. Cu ochii încă închişi, încercă să se ridice dar corpul ei era bine înconjurat de două braţe puternice. Îl văzu pe Carter lângă ea, părul cârlionţat îi acoperea faţa, iar cămaşa de pe el era şifonată. Zâmbi când îl văzu aşa şi îl sărută scurt pe buze acesta deschizând ochii privind-o blând. Îi dădu o şuviţă de păr după ureche şi o trase mai aproape de el nevrând să îi mai dea drumul din braţele lui. Voia să rămână aşa până la sfârşitul vieţii, cu ea lângă el, îmbrăţişati. Se simţea perfect, era lângă persoana pe care o iubea şi pe care o voia în fiecare dimineaţă în braţele lui. Inima şi sufletul lui îşi reveneau, umplându-se cu iubire golul ce îl simţea de fiecare dată când era singur. Încercase să o uite pe Mac în tot acest timp. Fusese cu o mulţime de femei, dar nu găsise în niciuna ceea ce găsise în Mac: iubirea pe care i-o purta, energia ei, zâmbetul gingaş care făcea pe oricine să fie vesel în jurul ei. O iubea în întregime, iubea orice bucăţică din ea.

—Ţine minte dimineaţa asta pentru că aşa te vei trezi mereu. Carter îi şopti la ureche, iar lui Mac îi apăru un zâmbet imens pe faţă.

—Promite-mi, Carter! Promite-mi că de acum încolo nu mă vei părăsi! Promite-mi că o să mă iubeşti necondiţionat! Promite-mi că o să fim fericiţi amândoi pentru că nu vreau să mai sufăr. Mac se ridică şi el o prinse de mână. Îi prinse faţa între mâinile sale mari şi o sărută apăsat.

—Ai încredere în mine, te rog! Cuvintele lui o linişteau. O trase în braţele lui sărutând-o pe frunte. Lângă el găsea liniştea de odinioară. Avea nevoie de un strop de fericire în viaţa ei deoarece suferise destul. Singura fericire i-o aducea florăria cu care făcuse o treabă grozavă. Părinţii ei erau mândrii de ea, cu toate că nu îşi imaginau niciodată că vechea florărie a lui Maddison, mama acesteia, o să se dezvolte ajungând să aibă asociaţi în Los Angeles. Nu puteau decât să se bucure pentru ea. Mac credea că putea să îi convingă să lase viaţa de la ţară şi să se mute cu ea, dar nu reuşise niciodată în 5 ani de când ei sunt acolo.

O bătaie în uşa o trezi din gândurile ei şi asistenta lui Carter intră puţin nervoasă.

—Îmi pare rău că vă deranjez, dar o doamnă pe numele Natasha Mattews vrea să discute urgent cu dumneavoastră.

Numele nu îi suna familiar şi o primi crezând că e o posibilă asociată. Când roşcata îşi făcu apariţia în încăpere, Carter făcu ochii mari recunoscând-o şi îşi dori ca Mackensie să nu fi fost aici. Natasha purta o rochie scurtă care îi punea picioarele lungi în evidenţă. Puteai să juri că e model văzând un aşa corp. Dintr-o dată Mac se simţi prost, ea purtând o pereche de blugi skinny şi o cămaşă cu 2 nasturi deschişi, iar părul ei era dezastruos.

—Nu m-ai mai căutat... Până şi vocea ei era perfectă. Am o veste pentru tine: o să fii tătic! Mac făcu ochii mari şi îl privi pe Carter implorându-l din priviri să zică că nu e adevărat, dar acesta îşi lăsă ochii în pământ, refuzând să se uite la ea.

La câteva luni după ce plecase de la nuntă fusese cu Natasha. O întâlnise într-un bar, unde ea era dansatoare. De fiecare dată mergea în acel bar pentru a-şi îneca amarul în băutură, iar într-o seară ea se apropiase mult de el ajungând în patul acesteia. Nu se gândise niciodată că aceasta o să îl caute să îi spună că aşteaptă un copil cu el.

Mac se simţea rău încercând să îşi păstreze lacrimile până când acea femeie care îi purta copilul lui Carter să părăsească biroul. Luă un pahar cu apă pentru a-şi mai reveni.

—Ea cine e? Tot o cucerire de a ta? Sper să nu o laşi şi pe ea însărcinată. Auzind aceste cuvinte, Mac se întoarse spre ea, dar Carter o luă de mână şi îi spuse să se liniştească.

—O să te caut eu să discutăm despre asta. Natasha se ridică să plece, dar nu înainte să îi arunce testul de sarcină pe birou. Mac, trebuie să mă asculţi. Te rog, nu mă alunga iar din viaţa ta fără să mă asculţi!

—Spune-mi că nu e adevărat ce s-a întâmplat acum. Jură-mi că nu ai fost cu ea sau cu altă femeie în timp ce eu plângeam după tine! Carter nu scoase niciun cuvânt. Ştia că avea dreptate şi nu putea să o privească în ochi gândindu-se la ce a facut. Ştiam că nu poţi să juri pentru că este adevărat. În timp ce eu eram singură, tu ai fost cu o sută de femei şi ai un copil cu una. Carter, te-am aşteptat şi o să te aştept toată viaţa pentru că te iubesc. Ryder e doar o minciună ca să  te fac să suferi. Nu aş fi fost cu nimeni altcineva în afară de tine, dar acelaşi lucru nu pot să îl  zic despre tine. M-ai dezamăgit, iar din momentul ăsta nu mai exişti în viaţa mea. Cuvintele ei erau ca nişte săgeţi care veneau spre el cu repeziciune înfigându-se în inima lui. Tot ce făcea era să stea în faţa ei ca un copil certat de mama lui.

—Mac, te rog, nu pleca! Spuse într-un final când văzu că îşi ia geanta.

—Nu pot să stau cu tine, Carter. Ai un copil de crescut şi sper să îţi întemeiezi o familie cu acea Natasha pentru că nu vreau să mă mai cauţi. Nu pot să las un copil fără tată. Şi cu aceste cuvinte părăsi încăperea încă stăpânindu-şi lacrimile. Ajunsă în maşină îşi lăsă lacrimile să curgă lovind cu putere volanul acesteia,  întrebându-se cu ce greşise de era răsplătită doar cu tristeţe si nefericire.