Florăreasa

Capitolul 4

Îşi scoase geaca cu ajutorul lui Laurel şi se aşeză pe canapea.

—Doreşti ceva de mâncare? O cafea? Orice. Laurel îşi aşează mâna peste a lui şi îl priveşte zâmbind.

—Nu, mulţumesc. Vreau să merg la flo... îhm..în parc. Se ridică de pe canapea, dar Laurel îl prinse de mâna.

—Vin cu tine. Oricum aveam nevoie de o plimbare.

—Nu. Adică, nu e nevoie. Vreau să fiu singur. Îşi ia geaca şi o sărută pe obraz. Pa! Spune si părăseşte casa.

Cum nu putea să conducă din cauza piciorului, ia un taxi până la florăria lui Mac.
Când ajunse, coborâ şi lasă banii şoferului. Se îndreptă încet spre intrare şi deschise uşa, căutând-o pe Mac cu privirea.

—Mac. Spuse când văzu pe cineva în spatele unor buchete mari cu flori. Când aceasta se întoarse, observă că nu era Mac.

—Bună. Cred că o cauţi pe Mackensie. Eu sunt Hope, prietena ei. Nu s-a simţit bine azi şi am rămas eu în locul ei. Doriţi ceva? Carter rămase puţin îngrijorat în legătură cu Mac şi luă un buchet de lalele mov.

—Puteţi să îmi daţi, vă rog, adresa ei? Sunt un fost coleg de liceu şi trebuia să ne vedem azi. Zâmbi necontrolat când spuse cuvintele. Nici lui nu îi venea să creadă ce minciună ridicolă spusese.

Hope notă pe o hârtie adresa şi i-o întinse lui Carter. Acesta luă hârtia împreună cu buchetul de lalele şi ieşi pe uşa. Când se uită pe bucata de hartie văzu că, de fapt, Mac stătea chiar lângă florărie.

Se îndreptă spre uşa blocului şi urcă în grabă până la etajul 3, cu toate că piciorul lui era lovit.
Bătu la uşă şi în câteva secunde în faţa lui se afla Mac.

—Carter, ce cauţi aici? Îşi înfăşură mai bine pe ea halatul pe care îl purta şi rămase uimită uitându-se la el.

—Am aflat că nu te simţi bine. Aceasta îi facu semn să intre şi el o urmă.

—Da..am avut o durere de cap. De unde ai adresa mea? Spune şi îl vede cum încearcă să se pună pe scaun, dar din cauza piciorului nu reuşeşte. Ce ai păţit la picior? Îl întreabă şi îl ajută să se aşeze.

Mackensie încă era uimită de prezenţa lui chiar în bucătăria ei. Nu-l mai văzuse de câteva zile venind la florărie şi presimţise că i se întâmplase ceva.

—Un mic accident. Mac, trebuie să îţi spun ceva, te rog ascultă-mă .. îhm.. de când te-am văzut la florărie nu pot să-mi iau gândul de la tine. Ai intrat în capul meu și nu pot să te scot de acolo.

—Carter, nu face asta. Nu pot să accept aşa ceva. Ai o iubită, trebuie să fi cu ea, trebuie să ai grijă de ea, să o faci fericită.

—Dar..

Inima ei se făcu cât o furnică şi simţea cum lacrimile stăteau în colţul ochilor. Nu înţelegea de ce se simte aşa, nici nu îl cunoştea de multă vreme şi deja simţea ceva pentru el.

—Carter, te rog să pleci. Se îndreptă spre uşa şi o deschise făcându-i semn să plece.
Cu capul în pământ, ieşi pe uşă şi nu o privi. Mac închise uşa şi se lasă în jos până când corpul ei făcu contact cu gresia rece.

—Nu mă face să mă îndrăgostesc de tine, te rog, nu-mi face asta. Îşi puse capul în mâini şi îşi lăsă lacrimile să cadă.

Închise uşa de la bloc cu forţă şi începu să se plimbe pe stradă. Ajuns în faţa unui magazin, cumpăra o sticlă de votkă şi începu să bea.
Câţiva stropi anunţau oraşul că ploaia va începe în curând. Cu sticla în mâna se îndreptă spre apartamentul lui Mac. Observă lumina aprinsă şi începu să strige la ea.

Stropii de ploaie băteau în geamul ei. Nefiind atentă uitase geamul deschis şi se ridică pentru a-l închide. Ajunsă în dreptul geamului auzi pe cineva strigând. Se uită mai bine şi îl observă pe Carter, care stătea în ploaie cu o sticlă în mână.
Fără să se mai gândească, deschise geamul şi îl strigă pentru a urca sus.

—De ce ai făcut asta? Mac îl aşează pe canapea pentru ai aduce câteva haine pe care le avea de la tatăl ei şi i le întinse. Acesta îşi dă tricoul jos şi se apropie de ea.

—Te plac, Mackensie. Când corpul lui ud se lipi de al ei, tresări şi se îndepărtă. Carter o prinse de mână şi o întoarse spre el sărutând-o. Îşi puse toată dorinţa în acel sărut şi simţi că şi ea îşi dorea asta. 

Când se îndepărtară, Mac plecă în camera ei şi începu să zâmbească necontrolat. Nu ştia ce era cu ea, dar el o făcea să îşi piardă minţile.