Tainele iubirii

Cap. I

Aprilie, 2015

Traficul infernal al New York-ului nu se lasa mai prejos nici astazi. Deabia am scapat din biroul firmei unde lucrez de 3 ani, dupa o zi plina de stres si probleme, carora intr-un sfarsit le-am gasit rezolvare, ca acum sa pierd mai bine de o ora pana in cartierul unde locuiesc de 2 luni. Da, asta este printre putinele lucruri bune ce mi-i s-au intamplat in ultimii ani, achizitionarea unui minunat penthouse in Park Avenue. Multumita eforturilor mele, firma Ink Company a ajuns in top 3 al celor mai bine cotate firme ale Americii de Nord si asta mi-a marit veniturile considerabil. Dar sa ajung aici nu a fost deloc usor. Am avut trei ani de foc, am inceput ca o simpla avocata, toti ma priveau cu scepticism si nu imi dadeau sanse multe de reusita, iar de patronul companiei ce sa mai zic, genul acela ursuz, arogant, atotstiutor. Probabil asta l-a ajutat sa ajunga in varful piramidei, cel mai bun intr-o lume plina de vulturi, iar pentru asta il admir. Acum sunt asociata in cadrul acestei companii si imi exercit cu success meseria de avocat, desi uneori asta atrage si probleme, nu doar reusite.

Brusc sunt trezita din visarea in care am picat de sunetul de apel al telefonului meu. Era Rachell, prietena mea cea mai buna...off, cat am neglijat-o in ultimele saptamani.

- Heii strumfule, ce faci? Ii raspund

- Ce fac eu, imi raspunde vocea de la capatul firului, ce faci tu, este intrebarea?! Realizezi ca nu m-ai sunat deloc in ultimele 6 zile, 20 ore si 30 min?

Asta este Rachell, cand incepe sa te certe o face ca la carte. Rad in sinea mea, nu stiu ce as fi facut fara ea, fara sprijinul ei total.

- Rach, inainte sa ma certi si sa tipi la mine, trebuie sa iti spun ca mi-a fost foarte dor de tine, dar stii ca tiranul (asa ii spuneam sefului meu), m-a exploatat la maxim. Am finalizat proiectul RED, cu succes.

Liniste la capatul celalalt, am crezut ca probabil mi-a inchis, si pe bune dreptate, cand o aud spunand.

- Vorbesti serios, printesa ? Am crezut ca o sa fie un esec total, la cate probleme ati intampinat, dar tu ai reusit, sunt mandra de tine...

- Sa nu plangi, strumfule. Uite, diseara vreau sa sarbatorim succesul meu, iesim in club, suna-i si pe ceilalati si spune-le ca ne vedem la 21.00 in clubul nostru preferat si ca fac cinste.

- Partyyyyyyyy....o aud pe Rach tipand . Rad si inchid apelul , dar nu inainte de a-mi cere scuze inca o data pentru ca nu am reusit sa o sun deloc, ci doar sa ii trimit cateva mesaje scurte.

Ajung in parrcarea cladirii unde locuiesc, imi parchez minunatul Mercedes pe unul din locurile rezervate mie, imi iau poseta si cobor, asigurandu-ma ca nu am uitat nimic in masina. Urc in liftul privat si cand ajung in apartament, am grija ca primii care zboara din picioarele mele sa fie pantofii. Job-ul meu imi cere o conduita impecabila si o tinuta pe masura, dar asta nu inseamna ca nu urasc tocurile , cred ca intr-o zi o sa fac o nebunie si eu , avocata de success, Rebecca Thompson Moore, o sa ma duc imbracata sport si incaltata intr-o pereche comfortabila de tenisi la serviciu.

Dupa ce aproape mi-am tarat fundul pe scarile apartamentului meu, mi-am cautat o rochie rosie scurta, o pereche de cercei mici cu diamante si o bratara din acelasi set. Un dus revigorant era tot ce aveam nevoie pentru a fi fresh pentru noaptea lunga ce urma. Imi infasor corpul intr-un prosop si ies din baie, nu inainte de a-mi usca parul. Imi iau rochia rosie , mulata, care parea turnata pe mine, imi pun cerceii, colierul si bratara din setul, primit de la Rachell anul trecut de ziua mea si nu in ultimul rand pantofii mei preferati, negrii, de la Louboutin, la care asociez un plic negru. Un machiaj simplu, pentru ca nu sunt adepta machiajui tipator, daca se poate fara, este perfect, putin parfum Untold de la Elizabeth Arden si sunt gata. Parul mi-i l-am ondulat putin si l-am lasat desfacut pe spate. Privesc la ceas, ora 20.15 min, la timp. Un miracol pentru mine, care intarzii mereu la petrecerile noastre.

Dupa o cursa nebuna pe strazile New York-ului, ajung la timp in fata clubului Eternity , un club pe care il frecventam des si asta datorita prietenului nostru Mike, pentru ca este varul propietarului, pe care culmea, desi venim de mai bine de un an aici, nu l-am cunoscut inca. Ii predau cheia valetului care mi-a deschis politicos usa masinii.

- Salut Ben, sa ai grija de ea sau esti mort, zambesc dulce spre el si ma indepartez.

Il aud cum striga in urma mea, "cu pretul vietii" si incepe sa rada.

Intrarea in club nu este o problema, toti ma cunosc, sunt déjà o clienta fidela. In club aceeasi atmosfera de vineri seara, lume multa, bautura, muzica buna. Ii vad pe prietenii mei in separeul obisnuit si imi fac loc printre tinerii care dansau, pentru a ajunge acolo.

- Ooooo...a venit avocata anului, dra Thompson Moore. Felicitari printesa, imi striga Mike si ma strange in brate. Mike imi este ca un frate, este un barbat minunat, frumos cu niste ochi caprui care frange multe inimi, dar care pana acum nu a avut noroc în dragoste, desi eu mereu i-am văzut pe el și pe Rachell, perechea potrivita, dar asta este alta poveste.

- Mike, il strang in brate la randul meu si il sarut pe obraz.

La masa erau si Christine si John, Mark, fratele lui John, alaturi de care statea o blonda superba cu ochi albastri, pe care inca nu am cunoscut-o, probabil alta cucerire de-a lui. Gissele si Anabelle sunt si ele la masa, impreuna cu Sebastian, si nu in ultimul rand, strumful Rachell, care sare de gatul meu si imi suiera la urechi amenintatorul "te omor".

Dupa ce am primit felicitari pentru reusita mea, imi comand un cocktail fara alcool si ciocnim . Imi iubesc prietenii, mi-as dori sa nu se schimbe nimic in relatia mea cu ei, niciodata. Rar gasim prieteni cu care putem sa vorbim orice, sa ne sprijim si sa ne ajutam reciproc neconditionat. Ei sunt echipa mea de nebuni, cum ii numesc eu, pentru ca de fiecare data cand suntem in gasca, sigur ies scantei.

- Ce sarbatoriti cu asa mare fast, se aude o voce barbateasca din spatele meu, care sincera sa fiu mi-a dat fiori, iar cand intorc capul incet, realizez ca nici infatisarea nu este mai blanda. Un brunet inalt, cu un corp bine lucrat si asta se putea vedea si prin camasa alba, deschisa la nasturii de sus, si cu manecile ridicate. Ochii albastrii puteau ingheta si Iad-ul daca isi propuneau si trebuie sa recunosc ca au reusit sa ma intimideze chiar si pe mine, desi sunt denumita avocata diavolului, si asta pentru ca nimic nu ma intimideaza, nu am pierdut niciun process niciodata in cei 5 ani de cand profesez si cu dusmanul sunt nemiloasa. Ochii îmi cad pe buzele lui și primul lucru care îmi vine în minte este, cum ar fi sa le sărut...Doamne cred ca am înnebunit.

Cand imi revin din ganduri, imi dau seama ca acei doi ochi negrii ma privesc si ma masoara din cap pana in picioare.

-Salut Robert! Striga Mike. Ce faci, varule?

Varule?! Acesta este misteriosul var al lui Mike? Observ ca toti il saluta ca si cum s-ar cunoaste de foarte mult timp. Chiar eu sunt singura care nu l-a cunoscut pana acum?

- Buna seara, domnisoara ... ?

Ma uit fix la el si realizez ca vorbeste cu mine, imi scutur capul de gandurile ce mi-i se invart in minte si il salut la randu-mi.

-Moore, domnisoara Moore, ii spun. Buna seara si tie, domnule ... ?

- Zambeste imperceptibil si ii aud vocea iar, aceea voce.... Robert Smith.

Acesta este primul capitol, am emotii mari... vreau parerile voastre sincere si astept indrumari.

Multumesc celor ce si-au rupt din timpul lor pentru a citi povestea mea.

Inca nu am corectat capitolul, deci nu ma omorati pentru greseli.

Incerc sa ma obisnuiesc si cu wattpad-ul, inca nu i-am descoperit toate "misterele', iar daca este cineva care ma poate ajuta cu cateva sfaturi despre cum sa incarc o fotografie la media, i-as fi recunoscatoare.

Kiss you, all :*