Tainele iubirii

Cap. V

Dupa o ora de stat in sala de sedinte si de prezentat o parte din probe ( nu eram nebuna sa scot toti asii din maneca), judecatorul le-a acceptat la dosar si a introdus ca principal acuzat pe Bretham, iar asta ma multumea. Stiam ca am o bila alba si ca de acum incolo incepe spectacolul. Dau radioul mai tare, Celine Dion cantand "I'm Alive"  si ma indrept cu masina spre casa mea sau ce a mai ramas din ea.

Imi suna telefonul si vad un numar necunoscut.

-Rebecca Thompson, raspund scurt.

-Buna, dra Thompson? Ii aud vocea lui Robert si simt ca un fior ma strabate prin tot corpul. Nu stiu ce mi-i se intampla cand ii aud vocea acestui om.

- Buna dl Smith, cu ce va pot ajuta? Spun si imi inghit cu greu nodul din gat.

- Vreau sa ne vedem si nu accept un refuz. Unde esti? Vin sa te iau.

- Sunt aproape de casa mea, ne putem vedea acolo.

-Perfect, in 15 min sunt acolo.

-Bine, pa Robert.

-Pe curand, scumpo, si inchide.

Scumpo, tocmai mi-a zis scumpo? Si ce naiba a fost in capul meu sa accept sa il vad asa usor...cred ca am innebunit.

Parchez masina si observ ca Robert statea rezemat de un superb Porsche. Cobor si ma indrept spre el, se ridica si ma saruta pe obraz, prinzandu-ma cu mana usor de talie. Tresar si ma trag in spate.

- Buna si tie, ii zic. Mergem sus?

- Vrei sa profiti de mine , Rebecca? si incepe sa rada.

- Nu esti genul meu, nu pot profita de tine, ii raspund taios, dandu-mi ochii peste cap si ma indrept spre usa liftului, simtindu-i privirea pe spatele meu.

Cand ajung sus, privelistea imi provoaca greata, casa arata groaznic. Aveam nevoie de cateva haine, ceva din birou si de cineva care sa curete tot dezastrul.

- Ce voiai sa discutam?

- Voiam sa te vad, imi zice si se apropie de mine usor, cuprinzandu-ma in bratele lui bine lucrate, neavand timp sa ma retrag. Am simtit ca picioarele imi cedeaza si nu reuseam sa ies din transa, privindu-l in ochii albastrii ca cerul.

- Nu e un motiv intemeiat, printesa? Imi sopteste mult prea aproape de buzele mele, dupa care ma saruta flamand, lasandu-ma fara aer si culmea facandu-ma sa ii raspund si sa il primesc fara nici-o retinere. Dupa un sarut care putea sa ucida, imi revin si ma indepartez de el cu buzele umflate si corpul tremurandu-mi. Palma care a urmat sarutului, a lasat o urma rosie pe obrazul lui.

- Ce dracu te-a apucat sa ma saruti asa?tip putin cam exagerat. Vreau sa pleci din casa mea, nu ma mai cauta si uita momentul asta, tip la el si ma intorc cu spatele.

Dar in loc sa asculte, ma trage in bratele lui si imi sopteste usor.

- Nici tu si nici eu nu vom uita ce s-a intamplat, si ghici ce? Asta e unul din zecile de momente pe care am de gand sa il petrec cu tine si nu ma voi limita la un sarut. Tu ai inceput ceva in parc, iti este frica acum, printesa? zise cu un ranjet obraznic si ma lasa in mijlocul living-ului fara cuvinte.

***

Cea cu care puteam discuta orice era Rach, tocmai din acest motiv eram acum in apartamentul ei asezate confortabil pe canapéa, savurand cate o cana de cafea. I-am povestit partial despre intalnirea cu Richard si absolut tot despre cea cu Robert.

Ma privea fara sa scoata un sunet si asta ma speria teribil, pentru ca daca era ceva de ce ma temeam, erau nebuniile pe care le putea gandi Rach.

- Cred ca ar trebui sa ii dai o sansa, o aud soptind si inlemnesc.