Tainele iubirii

Cap. XIV

Nimic nu se compara cu acele clipe in care esti in bratele persoanei iubite. Iti doresti sa poti opri timpul, sa te poti bucura de saruturile, dezmierdarile, mirosul, de tot ce tine de cel iubit. Asta simtea si Rebbeca, avea senzatia ca este un vis si isi dorea sa nu se trezeasca niciodata din el.

- Iubito, am senzatia ca traiesc un vis, suspina Robert, de parca i-ar fi citit gandurile.

- Stiu, asta simt de fiecare data cand sunt alaturi de tine. Stii, am emotii. Am asteptat atat de mult aceasta clipa, clipa in care fiul meu isi cunoaste tatal, incat acum imi este teama.

- Sa nu iti fie. Acum sunt langa voi si iti jur ca nimic nu ne mai poate desparti, desi de cand am plecat de la cafenea simt ca vrei sa ma intrebi ceva. Ce este, printesa?

La aceste cuvinte, Rebbeca a inghitit nodul din gat, simtea ca tremura, ii venea in minte biletul gasit langa Brad si nu stia cum sa il intrebe.

- Robert, mi-as dori sa imi raspunzi sincer, indiferent care va fi raspunsul, te rog, am nevoie de asta.

- Promit, ii strange mana si apoi o saruta pe incheietura acesteia.

Intalnirea din cafenea decursese minunat, au vorbit despre ei, despre Eric, despre viitor, s-au iertat, mai mult sau mai putin, tinand cont de starea brunetei, si au decis sa mearga impreuna la Eric. Erau in masina, in fata casei Rebbecai, insa niciunul neindraznind sa coboare, emotiile ii coplesise.

- Stii ce s-a intamplat cu Brad, in urma cu cateva luni, insa ce nu stii este ca langa el era un bilet ce mi-i se adresa. L-a simtit cum se incordeaza si strange din dinti, ii era frica de raspunsul lui. Era asa fericita, iar acest raspuns putea strica totul, pentru ca nu l-ar fi iertat niciodata, daca el era ucigasul.

- In el scria" Tu urmezi, iubito!", continuua ea. Noi nu eram in relatii bune atunci si cred ca iti imaginezi ca primul gand a fost ca tu esti vinovat, insa acum...acum nu stiu ce sa cred Robert. Am nevoie de adevar, indiferent care este acesta. Brad a fost important pentru noi, vreau sa stiu cine l-a omorat.

- Si crezi ca am fost eu, Rebbeca? Crezi ca l-am ucis cu sange rece pe cel care mi-a crescut copilul? Hmm...da, am ucis de multe ori cu sange rece, am facut lucruri de care nu sunt mandru, si desi Brad imi era rival,desi Brad iti incalzea patul, l-am apreciat pentru grija pe care vi-a purtat-o. A fost alaturi de voi, atunci cand nu am fost eu, si sa fiu al nabii, daca nu mor de gelozie din cauza asta, dar nu mi-as fi dorit sa fie altul in locul lui. El a fost cel mai potrivit si nu mi-as fi dorit sa sfarseasca asa...niciodata.

Poate avocata din ea, poate simtul ei, nici ea nu stia ce, insa il credea si asta o facea fericita. Lacrimi fierbinti curgeau pe obrazul ei, lacrimi de fericire, lacrimi de durere. Era fericita ca este langa ea, ca nu e vinovat, insa era furioasa si plina de durere ca desi trecuse saptamani de zile de la tragedie, nu reusise sa afle adevarul, iar asta era frustrant.

- Multumesc. Ii intoarse capul si il saruta. A pus in sarutul ei toata pasiunea, toata dragostea, tot dorul.  Acum hai sa iti cunosti fiul.

****

Ultimele luni fusese cele mai frumoase din viata Rebbecai. Se mutase cu Eric si Robert , intr-o casa noua, parintii ei o sustineau, Eric isi adora tatal. Era fericita, implinita si cel mai important, era insarcinata in patru saptamani, iar Robert inca nu aflase marea veste. Voia ca momentul sa fie special.

Era in biroul ei, impreuna cu Rachell, Amanda ,Christine si   sotul ei John. Aveau in fata un dosar cu date socante, erau pe urmele asasinului. Prietenii ei o ajutase in aceste luni, se implicase toti, pentru ca si ei isi doreau sa se faca dreptate. Procesul era pe sfarsite, iar sfarsitul lui Redlight era aproape.

- Suntem atat de aproape, si totusi cine naiba este acest individ. Aveau poze cu el, insa era imbracat cu un hanorac cu gluga si nu ii se vedea fata.

- Nu stiu, John, insa iti jur ca mi-i se pare asa cunoscut. Am senzatia ca l-am mai vazut undeva. Insa suntem aproape, curand vom afla cine ne-a omorat prietenul, termina de vorbit Rachell.

- Apropo Rach, de Mike ce stiti? Uneori imi lipseste prezenta lui. Eram asa apropiati, era prietenul meu cel mai bun, fratele meu, iar acum nu stiu nimic de el, de saptamani bune. Rebbeca si Mike au crescut impreuna inca de la varsta de 15 ani, erau nedespartiti. Ei doi si Rachell erau ca fratii, ulterior de pe la 17 ani i-au cunoscut si pe ceilalti din grup. Prietenia lor a fost stransa pana la plecarea Rebbecai. La intoarcere s-au intalnit de doua-trei ori, insa nimic nu mai era ca la inceput, iar asta o durea. Ii lipsea Mike, ii lipseau sfaturile lui.

- John l-a vazut saptamana trecuta la vechiul club, insa nu a putut vorbi cu el, a plecat imediat ce ne-a vazut, ii detaliaza Christine.

- Are cineva numarul lui, imi doresc sa vorbesc cu el, trebuie sa aflu ce l-a indepartat de noi, de mine...

- Voi incerca sa fac rost de noua lui adresa, iti promit ca te voi ajuta sa il gasesti, ii sopteste Rachell.

Trecuse o saptamana de la intalnirea celor patru, iar Rebbeca nu reusise sa il gaseasca pe Mike. Il cautase, fara stirea iubitului ei, bineinteles, la fosta lui casa, insa nici urma de el. Servitorii o anuntase ca nu sunt autorizati sa ii dea informatii despre el, iar asta a infuriat-o, plecand de acolo, si mai decisa sa il gaseasca. Nu intelegea de ce se ascunde, ce il suparase asa rau.

Intoarsa acasa, si-a petrecut restul zilei cu fiul ei, Robert fiind plecat din oras pentru doua zile. Viata alaturi de cele doua persoane iubite din viata ei, era asa cum visase. Robert era tandru, o trata ca pe o printesa, iar pe Eric il adora. Il plimbase prin parc, il dusese la zoo, iar acasa isi petrecea cat de mult timp putea cu el. Incercase sa ajunga la un consens cu tatal lui, dar nu reusise, asa ca rupsese orice legatura, in afaceri incerca sa faca totul legal si se sfatuia cu avocata lui in orice problema, iar pe ea o incanta aceasta schimbare.

- Dna White, ati primit acest buchet de flori, o scoate din reverie menajera.

- Multumesc Mary, spune si ia buchetul de flori din mainile fetei. Era un buchet imens de trandafiri rosii si galbeni, insotiti de un bilet. Rebbeca radia, era sigura ca cel ce ii trimisese florile era iubitul ei, iar asta ii facea inima sa vibreze. Ii simtea lipsa lui Robert, nu putea sa stea despartita de el, iar acum era plecat de o zi si ii se parea un veac. Isi promisese sa nu il mai lase sa plece fara ea, devenise dependenta de el, il iubea asa cum nu credea ca poate iubi si asa depasise impreuna fiecare obstacol aparut in calea iubirii lor.

Pune florile in apa si desface biletul.Stomacul ii se strange, iar nodul din gat o face sa simta ca se sufoca. Era acelasi scris ca pe biletul de langa Brad si ii era adresat ei.

"Te astept maine pe RivingtonStreet, nr.27.Vino singura. M"