Rachell Thompson Moore, o avocata de succes, impunatoare , neinduplecata, ce nu a pierdut niciodata un proces. Asociata a companiei Ink Company, si mana dreapta a lui Richard White, fondatorul si directorul acesteia, avocata Thompson, trebuie sa fa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mintim des...uneori mintim din placere, alteori mintim din necessitate, dar mintim. Ne mintim pe noi insine, ii mintim pe altii, insa este important sa nu uitam sa ne oprim din mintit inainte sa ranim persoanele din jur.
Rebbeca iubea primavara. Era anotimpul care o facea sa viseze, sa reinvie speranta ca va fi din nou bine, ca viata lui Eric nu se va rezuma la a sta pazit de zeci de garzi de corp, ca va fi un copil normal, cu prieteni cu care sa socializeze. Simtea ca o data cu inmugurirea copacilor, cu aparitia primelor flori de primavara, o data cu revenirea pasarilor migratoare, totul se va schimba. Simtea ca acest inceput de primavara, va aduce schimbari majore in viata lor, simturile ei erau aprinse ca un beculet rosu si palpaiau a schimbare. Nu stia de ce, dar simtea o legatura intre primavara si viata ei si a fiului ei.
Micul Eric avea aproape trei ani si nu isi cunoscuse tatal. Nu avea prieteni de varsta lui si era un copil pazit mai ceva ca presedintele. Rebbeca stia a cui este vina petru toata situatia asta, dar ce o durea cel mai mult era ca nu reusea sa il urasca pe Robert pentru asta. Ba dimpotriva, simtea ca mii de fluturi zboara intr-o miscare Browniana, in stomacul ei, simtea ca se inroseste la fiecare amintire cu el, asemenea unei adolescente. Oricat rau ii facuse, il iubea cu fiecare particula din corpul ei si nu putea schimba natura legaturii dintre ei doi...fiul lor. Pentru el, avea de gand sa lase orgoliul si sa gaseasca o cale de impacare cu Robert. Avea o intalnire cu el in mai putin de o ora, era in camera ei, pregatita fizic, dar sufleteste era speriata. Speriata de reactia ei cand il va revedea dupa atat de mult timp, de reactia corpului ei tradator, de fluturii nemernici ce isi faceau de cap cu nerusinare si de furnicaturile pe care le simtea pe sira spinarii, dar mai ales speriata ca nu vor ajunse la un consens si asta ar fi afectat-o mai mult decat realiza.
Vantul primavaratic adia usor, si spera Rebbeca ca va purta cu el departe in zari si emotiile ce o faceau sa se simta ca o adolescenta la prima intalnire. Stia ca nu era deloc o intalnire usoara, ca era in joc viitorul a trei persoane, dar in ea se dadea o lupta ce ii sfasia sufletul in mii de bucati, asemeni unei bestii, o lasa fara aer, ii fura somnul si o facea sa se simta nesigura pe propriile decizi, lucru total nefiresc cand era vorba de o femeie puternica ca ea. Il iubea, isi confirmase asta de ceva vreme, s-ar fi mintit singura daca continuua sa nege aceste intepaturi ale inimii...era iubire, dar nu stia daca putea trece asa usor peste moartea lui Brad, trebuia sa afle ce s-a intamplat, cine l-a omorat. Isi dorea sa creada ca nu a fost el, si desi in sufletul ei simtea asta, dovezile aratau altceva.
Tinea strans in maini, dosarul cu coperti rosii, de parca viata ei ar fi depins de asta. Si asa era, daca astazi lucrurile decurgeau rau, inima ei ar fi fost facuta bucati, ca un cristal aruncat de cimentul rece si dur. Trase aer in piept si inainta spre usa cafenelei RedStreet, cafenea unde cu ceva ani in urma isi petrece aproape fiecare dimineata savurand cafeaua cu lapte, al carei miros il putea simti atat de bine acum ca intrase in incinta ei. Se aseza la o masa retrasa si comanda obisnuita cafea cu lapte. Isi framanta mainile si le simtea transpirate si reci in acelasi timp. Decisese in aceasta dimineata sa poarte o rochie neagra pana la genunchi, o pereche de stiletto, obisnuitele bijuterii simple, iar parul il prinsese intr-un coc dezordonat. Ironic sau nu, dupa intalnirea cu Robert, trebuia sa se intalneasca cu tatal ei la sediul firme INK Company. Nu ii spusese motivul pentru care voia sa se vada acolo, dar banuia despre ce era vorba, iar asta o facea sa fie si mai nervoasa decat era.
