Tainele iubirii

Cap. VII

Rebecca pov:

Sunetul de apel al unui telefon ma scoate din reverie. Constat ca nu este telefonul meu si ca pe pat era telefonul lui Robert. Pe ecran aparea scris "tata". Nu raspund, dar atunci cand apelul se inchide, nu dureaza mult pana cand un mesaj scris, face telefonul sa vibreze. Nu stiu daca, curiozitatea sau intuitia m-au facut sa citesc mesajul, insa asta a fost salvarea sau poate distrugerea mea.

Dupa 12 luni

- Alice, te rog ai grija de Eric , pana ma intorc de la farmacie?

- Sigur, Vanessa. Stii ca este o placere sa am grija de micul spiridus, spune aceasta zambind.

Imi sarut minunea pe frunte, ii soptesc cat de mult il iubesc si fara nici-o tragere de inima ies pe usa apartamentului in care locuiesc de 3 luni, de cand a venit pe lume micul Eric. Ma urc la volanul Range Rover-ului si imi odihnesc capul pe volan. De 12 luni fug, de 12 luni incerc sa imi pierd urma si pana acum am reusit cu brio, insa acum de cand a venit pe lume minunea mea, teama  este si mai mare. Imi este teama pentru el, nu pentru mine. Teama ca ar putea pati ceva ma face sa imi ies din minti.

Cu 12 luni in urma:

" Nu stiu de ce dracu nu raspunzi, dar sper ca ai rezolvat problema. Vreau sa cred ca avocata diavolului este moarta. Nu ma dezamagi, fiule."

Picioarele imi cedeaza si cad pe marginea patului fara sa pot scoate un sunet. Robert trebuia sa ma omoare la ordinul tatalui sau...dar cine este acest tata misterios si de ce ma vrea moarta? Imi iau telefonul si copiez numarul, apoi apelez.

- Christofer Redlight, raspunde vocea groasa. Inchid apelul si simt ca se invarte toata camera cu mine. Dusmanul meu este tatal celui cu care am impartit patul, celui caruia i-am oferit inima mea ca o proasta, celui caruia m-am daruit fara nici-o retinere... Niciodata nu m-am lasat coplesita de emotii sau sentimente si incerc sa imi revin, imi sterg lacrimile , imi iau tenesii, portofelul si ma strecor afara din casa, nu inainte de a comanda un taxi. Ma urc in masina si cer sa ma duca la aeroport. In cap mi-i se invart mii de scenarii, dar stiu un lucru, ca trebuie sa ma indepartez de tot. E pentru prima oara cand fug, dar ceva imi spune ca trebuie sa ii atac atunci cand se asteapta mai putin si ca daca raman in zona lor, ma vor elimina. Mereu am crezut ca sunt puternica si pot face fata oricarei situatii, insa nu ma asteptam ca dusmanul sa ajunga in patul meu si eu sa cedez ca o fraiera.M-am indragostit de cel care trebuia sa ma omoare.

Ajunsa in apartamentul meu din New York, primul pe care il contactez si care are parte de increderea mea este Brad. Imi iau tot ce imi trebuie intr-o geanta, scot bani din seif, suficienti cat sa imi ajunga foarte mult timp si tot de acolo iau un dosar extrem de important. Voi avea nevoie de el.

In prezent

Pornesc masina si ma indrept spre farmacie. Dupa ce termin de luat medicamentul pentru Brad, care era foarte racit, trec pe la supermarket sa cumpar tot ce trebuie pentru a-i gati o supa , asta o sa il ajute sa se intremeze.

Dupa aproape o ora, ajung in parcarea din fata cladirii unde locuim.

Iau cumparaturile si ma indrept spre intrare, dar ma opresc brusc si simt un fior rece ce urca pe sira spinarii. Acelasi sentiment de acum mai bine de 1 an, s-a reintors...simt ca cineva ma urmareste si asta ma face sa scap punga din mana. Ma uit in toate directiile si cum nu observ nimic neobisnuit, imi revin rapid si strang produsele la loc, iau punga si grabesc pasul spre intrare. Intru in apartament si duc pungile in bucatarie.

Trecuse un an de cand am fugit de Robert, insa procesul continuuase. Am depus acte incriminatoare in absenta, acuzand o boala fictiva si am reusit sa reiau cazul Whitemore, judecatorul ramanand sa studieze probele depuse la dosar. Era un proces de durata, dar nu aveam sa ii las sa castige. Aveau sa plateasca scump.