Tainele iubirii

Cap. X

Robert pov:

Dau cu pumnul in volan de nervi. Femeia asta reuseste sa scoata tot ce e mai rau din mine si cu toate astea... Doamne cat o iubesc. Dar cum sa ii marturisesc sentimentele mele pentru ea, cum, cand gura asta a mea scoate numai prostii. Cum naiba sa ii zic ca planuisem sa o elimin...mi-am taiat craca de sub picioare ca un dobitoc. Si privirea ei cand am rostit adevarul asta nemilos, a fost mai rau ca un cutit infipt in inima. Ura cu care m-a privit, durerea pe care o ascundea, dezamagirea. Si ca tot tabloul dezastrului sa fie complet, am amenintat-o in ceea ce il priveste pe fiul nostru...fiul meu, pentru ca dupa reactia ei sunt mai mult ca sigur ca este copilul meu. Modul in care, ieri cand am petrecut timp cu el, mi-a strans degetul cu manuta lui mica si cum dadea din picioruse, felul in care m-a prins cu manutele dupa gat cand l-am tinut in brate, a fost unic. Nu credeam ca o sa simt vreodata asa ceva.

-La naiba, Rebecca, puteam fi o familie frumoasa, daca nu uitam nenorocitul ala de telefon pe pat. Oftez si plec spre hotel, aveam decizii de luat, decizii ce imi puteau schimba viata radical. Nu puteam sa o pierd.

Rebecca pov:

Discutia de acum 2 zile inca ma rascolea. Nu pot defini sentimentele ce imi fac inima sa se stranga ca intr-o menghina...durere, dezamagire, ura, dorinta de razbunare.

Azi noapte am ajuns in New York, impreuna cu Aeira si Eric. Domnul White m-a asteptat la aeroport si ne-a dus in noua noastra casa. O casa retrasa, intr-un cartier rezidential, bine pazita si nu doar de securitatea complexului de resedinte, ci si de propia securitate a lui White. Casa era dotata cu cele mai noi tehnologii de securitate, iar barbatii masivi si antrenati, insotiti de cainii ce iti provocau fiori doar privindu-i, patrulau de jur imprejur necontenit. Casa era mobilata in stil modern, livingul imens, dadea intr-o terasa, inconjurata de o gradina plina de flori, in care predominau trandafirii. Mirosul de iasomie si levantica se simteau atat de bine in aer, iar starea de relaxarea ce mi-o dadeau, era reconfortanta. Dar nu imi permiteam sa fiu relaxata, nu inca. La ora 01.00 urma sa am o intalnire cu White, la firma unde mi-am petrecut ce mai frumosi ani, Ink Company. Ce nu stie nimeni este ca White este tatal meu adevarat.

In ziua in care am decis sa dispar, am aflat si faptul ca fusesem adoptata si ca cei pe care ii crezusem parinti si care nu imi oferise cea mai frumoasa copilarie, ma mintise toata viata. Insa socul a fost cand am aflat ca cel care imi era adevaratul tata era nimeni altul decat mentorul meu, Richard White, mama mea fiind Sophia White, sotia acestuia si femeia care ma sfatuia mereu si imi alina sufletul cand aveam probleme si pe care o indragisem, inca de cand tata mi-o prezentase, la cateva luni dupa ce ma alaturasem firmei. Desi aveam discutii cu Richard, mereu am tinut la el si la Sophia. Acum tot el era cel ce ma ajuta si ma proteja. Aflasem ca m-au dat spre adoptie, pentru ca parintii lor nu fusese de acord cu relatia acestora si ca pe atunci, acum 30 de ani, cei doi deabia isi duceau traiul de zi cu zi.

Au crezut ca familia Thompson - Moore avea sa ma creasca frumos si sa ma iubeasca neconditionat, insa deabia acum aflase o parte din trecutul meu si intelesese ce greseala au facut. Dupa ce le-am ascultat motivele, am decis sa iert, stiam ca viata imi da o a doua sansa sa fiu alaturi de familia mea si nu aveam sa o irosesc.

La intalnire am descoperit ca tata colaborase cu Rachell si impreuna au ajutat la aflarea unor raspunsuri la intrebarile ce le aveam cand am plecat. Imi inmanasera un dosar cu informatii ce avea sa ma ajute.

Imi era dor de Rach , de prietenii nostrii, de prietenul meu Mike, varul lui Robert si de....Doamne, de Brad. Angajasem déjà cei mai buni detectivi sa se ocupe de gasirea lui. Suplimentar, tata apelase la cunostintele lui, nu tocmai ortodoxe si il cauta peste tot. Aveam sa il gasesc, speram insa sa fie in viata atunci cand o faceam.