Tainele iubirii

Cap. VI

Un dus fierbinte, un pulover de Casmir, o pereche de blugi negri, parul prins intr-un coc dezordonat si sunt gata sa cobor in living unde sunt si ceilalti. Rasetele lor se auzeau de aici, din mansarda pe care trebuia sa o impart cu brunetul care mi-a furat linistea.

- Hei, credeam ca ai adormit, exclama Sebastian cand ma vede coborand scarile.

- Si sa pierd toata distractia? Imposibil, zic razand, dar zambetul imi dispare cand imi mut privirea pe chipul brunetului, care acum ma analiza amanuntit cu o spranceana ridicata si un zambet arrogant.

- Hai langa mine, zice Mike, aratand locul de langa el si nu intarzii sa il ascult.

- Ne gandeam ca maine sa facem o plimbare prin padure, Anabelle spune ca este destul de mare si undeva la mijlocul ei este un centru de echitatie, nu am mai calarit de mult impreuna, te bagi? Zambeste complice.Mike stia cat iubesc caii si ca trecuse prea multi ani de cand nu am calarit.

- Mai intrebi? Bineinteles ca mergem, zic batand din palme ca un copil care primeste un cadou mult dorit si il sarut pe Mike pe obraz. Acesta chicoteste si ma strange in brate, plasandu-mi un sarut pe frunte.

Insa nu observasem incruntarea brunetului, care ne arunca priviri ce puteau ucide, strangandu-si pumnii si incercand sa nu sara la gatul lui Mike.

- Eu ma retrag, ne vedem dimineata, spune Robert si pleaca spre living in ciuda rugamintilor celorlalti de a ramane.

- Cred ca si eu ma retrag. Vi iubito? intreaba John, iar Christine aproba cu un gest din cap.

Dupa ce am ras si am glumit, am mancat floricele de porumb si am baut ciocolata calda, am ramas doar eu si Mike, eu stand cuibarita in bratele lui si ascultand zgomotul focului ce ardea in semineu.

- Ce te framanta, printesa? De ceva vreme esti tacuta, mult prea serioasa, te pot ajuta cu ceva? Stii ca poti conta pe mine cu orice, nu?

- Imi da batai de cap ultimul meu caz, dar nimic ce nu pot controla. Stii cat de mult ma implic si cat stres acumulez cand am un proces important, iar acum pe langa asta White e total impotriva mea.

- Richard White, asociatul tau? Nu inteleg, la ultima verificare nu lucrati in aceeasi "barca" ?

- Ba da, oftez si continuui sa ii povestesc fara multe detalii intamplarile din ultima vreme. Mike era cel mai bun prieten, era ca un frate pentru mine, fratele pe care nu l-am avut niciodata, aveam incredere deplina in el, deasta ii povestisem tot.

- Vrei sa zici ca devastarea casei are legatura cu procesul asta? Ai innebunit ? Pentru prima data ii dau dreptate tiranului. Viata ta este mai importanta decat orice process, Rebecca, zise totul pe un ton ridicat.

Oftez si il mangai pe obraz, stiam cata grija imi poarta, dar trebuia sa aiba incredere in intuitia si puterea mea.

- Te rog sa ma sustii, Mike. Am nevoie de sustinerea ta, cazul asta e foarte important, mai ales ca nu voi permite nimanui sa ma ameninte. Habar nu au cu cine s-au pus. Uite, am venit aici sa ne relaxam, nu sa dicutam probleme cotidiene, promite-mi ca pana ne intoarcem nu vei mai pomeni nimic de caz.

- Bine, dar doar daca imi promiti sa ai grija de tine. Si cred ca nu mai este nevoie sa iti amintesc ca poti conta pe mine pentru orice, da?

- Bineinteles scumpule, il sarut pe frunte si ma ridic. Hai la somn, trebuie sa fim fresh maine.

- Mai raman putin, nu pot dormi inca, du-te tu, printesa. Somn usor!

- La fel Mike.