Obligată să îl iubesc

Capitolul 1

Viaţa mea nu mai are sens. Totul e schimbat, de la un cap la altul, de când el a plecat. De când el m-a părăsit. Nu a făcut-o pentru că a vrut, ci pentru că tatal meu a avut de comentat, cum are de fiecare dată.

-Bună dimineaţa, scumpa tatei.

Își strecoară capul pe ușă după o scurtă bătaie, aţintindu-mă direct cu privirea. Ochii ce-i credeam cei mai îngerești s-au dovedit a fi cei mai diavolești. Are aceeași mască ce a avut-o de când a aflat de noi.

-Iar ai plâns?

Nu.

Am dansat de fericire toată noaptea.

-Te aranjezi pentru că într-o jumătate de oră vom avea niște invitaţi!

-Nu cobor! mă opun, întorcându-mă cu spatele la el.

Îmi trag pătura deasupra capului, dar pentru câteva clipe. O simt imediat luată de pe mine și aruncată. Privirea lui rece este aţintită asupra mea. Îmi apucă faţa brutal cu mâna stâgă obligându-mă să-i privesc ochii sticloști și plini de ură.

-Nu te juca cu mine, Davina!

Îmi impinge faţa cu brutalitate și iese val-vârtej din cameră. De când mama a încetat să mai fie cu mine, iar Justin să mă mai ţină la pieptul lui, tatăl meu s-a transformat într-o fiară de un pericol rar. Am ajuns să-l urăsc atât de mult încât toată iubirea să dispară.

Mi-am plecat capul pe genunchii dezgoliţi, lasând lacrimile să-și facă de cap. Îmi doresc, ca în momentul ăsta, să mor și atunci să-l vâd ce o să facă fară scumpa lui prinţesă.

**

-El este viitorul tău soţ.

Las paharul cu apă să cadă și să lase o pată udă pe faţa de masă albă ca zăpada. Rânjetul tatălui meu este imens, la fel și cel al părinţilor lui. După faţa băiatului, Matthias, așteaptă un răspuns.

-Davina! se răstește tatăl meu blând.

-Îţi baţi joc de mine, nu? mă revolt, privindu-l sceptică.

Nu-mi vine a crede că face asta. Adică, la ce mă pot aștepta de la un om ca el. Un om care decide ce voi face cu viaţa mea, un om care crede că viaţa mea ee află în palmele lui.

-Davina!

Tot el e cel care se răstește. Ar trebui să facă o impresie bună în faţa celor pe care el îi vrea de viitori socrii, dar, din păcate pentru el, rămâne doar cu vrutul.

-Nu mă voi mărita cu cine vrei tu! ţip. Nu ma voi mărita pentru că așa îţi arde ţie. Daca nu e Justin, nu e nimeni! continui să ţip. Renunţă!

-Davina, potolește-te! îmi spune tata calm, dar după privirea lui îmi dau seama că aruncă cu săgeţi și gloanţe în mine.

-Nici nu îl cunosc!

-O să o faci într-un viitor foarte apropiat, scumpo.

Mama lui vorbește acum. Îi arunc o încruntătură ca mai apoi să mă ridic de la masă și să o iau la fugă până am reușit să ies din casă.

Fug repede în spatele imensei case. Casă este pentru el, pentru mine este închisoarea vieţii, locul în care fiecare parte, fiecare minut, fiecare secunda, sunt controlate de el. De Diavolul din viaţa mea.

Mă așez repede lângă cușca Lindei care are să doarmă afară până când musafirii tatălui meu au de gând să plece. E tot ce mi-a mai rămas. Singura care duce lipsa celor două persoane importante pentru noi și singura care-l urăște pe el la fel de mult ca mine.