Obligată să îl iubesc

Capitolul 9

M-a lăsat în liniște după o perioadă în care a continuat să țipe și să zică că o să plătesc eu. Nu știu dacă erau serioase vorbele lui sau voiau să pară jucăușe, însă orice joc de-al lui nu mă va face să uit modul în care s-a răstit la mine.

Două foi îmi atrag atenția pe biroul negru ce tronează lângă fereastra mare, ale cărei draperii sunt trase. Mă îndrept imediat spre ele încruntându-mă pentru că un lucru stiu sigur. Eu nu am lăsat alea acolo.

Observ că sunt întoarse invers. Spatele seamănă cu unul al unor poze. Mă apucă panica și inima începe să pompeze sângele de parcă nu a mai făcut-o de mult timp. Bănuiesc cine este în poze, iar bănuiala îmi este confirmată imediat ce le întorc.

Ochii albaștrii și sclipitori, zâmbetul mare și buzele cărnoase, părul sălbatic, dar în același timp perfect, forma feței, nasul si tot ce ține de el. Iubirea mea zace zâmbind în cele două poze. Lacrimile îmi înțeapă ochii imediat și simt cum tot pământul îmi fuge de sub picioare.

Una dintre poze este făcută la ziua lui, aiurea și puțin în ceață, dar am păstrat-o oricum. Nu îmi păsa cum arată, voiam doar să îl aproape mereu.

Cealaltă i-a făcut-o fratele lui,dar când, nu mai știu.

Sunt singurele poze pe care am reușit să le păstrez, ascunzându-le în tot acest timp de tata. Restul mi le-a ars și aruncat. Aproape tot ce aveam de la el au fost distruse și aruncate. Și o brățară, doar ea și pozele.

Matthias mi-a umblat prin lucruri și asta mă neliniștește. Nu-mi trecea prin cap că dacă am să-l las să doarmă aici, va face pe detectivul. Aparent, are de gând să afle tot. Nu m-ar mira să-l prind într-o zi umblându-mi printre lenjeria intimă. Nu cred că i-ar fi greu să afle ceva, doar îl are pe tata la degetul mic.

Ies nervoasă din camera mea, chiar dacă lacrimile-mi cad șiroaie pe obraji și acesta e un semn de slăbiciune. Am de gând să mă iau puțin de el. Nu-mi pasă că este trei dimineața și că doarme. Și-a băgat nasul, are de suportat. Nervii cum care trântesc ușa de la camera tatei imediat ce o deschid, pare să îl sperie. Apăs pe întrerupător. Lumina difuză din cameră îmi aduc în față un Matthis somnoros și gata să cadă din picioare. E obosit si asta se cunoște foarte ușor după starea lui.

Se încruntă la mine, dar nu înțeleg de ce. Nu e din cauza ambuscadei mele, pare îngrijorat.

-Ai plâns până acum? mă întreabă, vocea scăzându-i vizibil.

Profit de faptul că e în picioare și mă apropii de el, începând să dau cu pumnii în pieptul lui. Nu protesteză în niciun fel și mă lasă să fac ce am de gând. Probabil se gândește că asta merită.

-Nenorocitule, de ce îmi umbli prin lucruri?! îi țip în față.

În momentul ăsta nu-mi pasă că e posibil să o trezesc pe Dania. Vreau doar să-mi descarv nervii și să o termin dracului cu tot.

Se uită confuz la mine și chiar pare că nu știe la ce mă refer. Palma cu care i-am atins obrazul destul de tare se pare că l-a adus la realitate și mi-a prins mâinile trântindu-mă de perete. Nu m-a trântit tare pentru că știa și el că avea să mă rănească, așa că s- oprit.

-Ce? întreabă și el când observă că m-am calmat, însă lacrimile tot continuă să-mi pice pe obraji.

Mă desprind cât de repede pot de el și aproape că zbor în camera mea. Apuc cele două poze și i le arunc în față. Pare surpins de gestul meu, dar nu se lasă să ia pozele. Se pare că și-a amintit despre ce vorbeam. Își lasă tăcut privirea în jos și decide să se așeze pe pat. Nu scoate absolut niciun cuvât. Sigur nu știe ce să zică pentru că dacă are de gând să se joace cu nervii mei, e rău de tot.