Obligată să îl iubesc

Capitolul 5

-Linda! strig numele cățelei.

Urc scările lent așteptând să-mi treacă printre picioare și să o ia înaintea mea spre etaj. Lătratul ascuțit și rapid îi este oprit instantaneu. Mă întorc să văd ce o oprește și rămân plăcut surprinsă să-l văd pe tata cu ea în brațe, ridicându-se de la podea. Știu că tata ține la Linda, o am de aproape șapte ani, însă nu știam că sunt așa de apropiați.

-Ce face prințesa lui tati? o întreabă mângâindu-i ușor spatele.

Tata e în toane bune, din câte observ. Altfel mergea mohorât spre camera lui și nu băga pe nimeni în seamă. Asta e ceva nou și mă bucură. Mă bucur să-l văd fericit.

-Davina, vi puțin? îmediat cum îmi aud numele, mă panichez.

Cu mine ce treaba are? Vrea să-mi mai bage ceva pe gât... Se așează pe canapeaua imensă din living și mă îndeamnă să mă așez lângă el. Mâna-i groasă și puternică se așează după umerii mei și mă trage în ale sale brațe, transmițându-mi un fior de căldură. Îmi e dor de momentele astea. De tata comportându-se așa, ci nu ca un canibal gata să omoare tot ce-i stă în cale.

-Vreau să-ți aduc ceva la conștiință, o spune ușor mângâindu-mi fruntea.

Aprob și-mi înfășor o mână în jurul lui. Tot ce sper acum e să nu fie legat de Matthias. Vreau să-l aducă în duscuție pe Justin și să vorbească măcar o dată în viață frumos despre el. Însă visez la multe...

-Uite, știu că nu te va încânta, dar te vei obișnui, parcă îmi impune. În seara asta eu voi pleca într-o delegație cu unchiul tău, Derek.

Parcă o piatră mi se dă jos de pe inimă și mă simt mai ușurată. Știindu-l departe, nici Matthias nu mai are ce căuta aici.

-Două luni, adaugă.

Inima mea bate din ce în ce mai tare și zâmbesc cu capul în pieptul lui. Cred că e cea mai bună veste în ultimele zile. Vreau asta. Nu va mai fi în preajmă să-mi spună cum să mă comport în preajma lui Matthias, ce să fac cu Matthias și să vorbească numai de Matthias.

-Cina din această seară se anulează pentru că am fost luat pe nepregătite cu plecarea asta, continuie să vorbească.

Din ce în ce mai bine. Îmi vine să-l pup și să nu-l mai las.

-Așadar, în locul meu, să aibă grijă de tine și de Dania, va veni Matthias.

Blocaj. E singurul cuvânt care-mi poate descrie starea. Am auzit bine, nu? Matthias va locui cu mine timp de două luni? Înghit în sec destul de tare, făcându-l pe tata să râdă. Mie-mi vine să plâng al dracului de tare și el râde. Halal de tată.

Nu mai aștept niciun cuvânt din partea lui și o iau la goană spre camera mea, fară să mă uit înapoi. Știu că acum încearcã să se calmeze, altfel nu-mi explic de ce nu e după mine. Probabil ecoul ușii trântite s-a auzit până la parter, însă nu-mi pasă. Îmi trântesc corpul de ușa solidă și alunec de parcă lacrimile ce mi se preling pe obraji, îmi sunt prezente pe spate.

-PESTE DOUĂ ORE-

Realizez că am adormit pe podea, abia atunci când mâinile tatei încep să-mi zguduie ușor brațele. M-a lăsat până acum, sunt curioasă ce-mi va face acum.

-Semeni așa de mult cu mama ta când dormi...

Îi simt durerea în voce, regretă așa de mult ce a făcut. Însă nu vrea să dea înapoi. Măcar de m-ar lăsa pe mine să am o viață fericită, însă tot depinde de păpușarul din viața mea.

-Semăn? îl întreb pentru că niciodată nu mi-a zis asta.

Era drăgăstuos când trăia mama, însă nu zicea lucruri asemănătoare. Acum îi simte lipsa, de aceea o face. Vede el, lipsa mamei pentru el este aceeasi cu lipsa lui Justin pentru mine. Însă el nu-și dă seama.