Capitolul 8

1.3K 86 10
                                    

Termin să-i șterg rana și mă ridic, îndreptându-mă spre bucătărie. Îi simt privirea pe spatele meu și mă înnebunește că nici acum nu mă lasă. Las castronul și prosopul pe masă și mă întorc înapoi în living.

-Îmi vreau camera înapoi, dormi tu la tata sau orice altă cameră! îi spun cu nasul pe sus.

Nu pare să-l deranjeze dorința mea, dar nici nu se dă bătut. Vine imediat după mine și închide ușa în urma noastră. Rămân blocată pe moment, însă realizez ce face și o stare de neliniște pune stăpânire pe mine, făcându-mă să tremur.

-Ce faci, Matthias?! întreb, panica citindu-mi-se clar în voce. Deschide ușa! îi ordon.

Nici nu mă bagă în seamă, însă continuă să vină spre mine cu pași lenți și apăsați. Picioarele acoperite doar de șosetele negre fac cel mai mic zgomot, însă scârțâitul podelei îl amplifică.

-Ți la mine! o spune plin de el.

Mă bufnește râsul imediat. Însă nu sunt singura care râde. Și el mă acompaniază. De ce ar râde de ceva spus de el? Nu, nu țin la el și nu am să o fac niciodată, dar îi este greu să înțeleagă.

-Nu, dragule! Nu țin.

Își ridică o sprânceană și continuă să facă pași apăsați spre mine. Doi pași și ajunge în fața mea. S-a mișcat destul de lent și de dramatic, ca în filmele de groază. Zâmbește într-un colț și imediat ce ajunge în dreptul meu, îmi prinde mâna într-a lui fară nicio ezitare.

-Ești sigura? mă întreabă ca marii actori din filme.

Îmi retrag mâna dintr-a lui și fac un pas în spate, gest ce mă face să cad pe pat. Îl privesc pe sub gene cum vine și se așează pe vine în fața mea. Mâna lui mare și-o așează pe genunchiul meu care tremură numai de emoții.

-Foarte sigură! îi răspund clar și răspicat.

Îmi trag și piciorul de sub atingerea lui, urcându-mă cu totul în pat. Însă nu durează mult până îmi imită si el gestul, așezându-se lângă mine. Își pune o mână pe burta mea, sprijinindu-se în cotul celeilalte mâini. Privirea îi este din nou prea aproape de a mea și a prins din nou prea mult curaj.

Își mută privirea pe buzele mele și într-o fracțiune de secundă și le lipește de ele. Buzele-i moi stau doar lipite. Sărutul fin pe care mi l-a dat s-a sfârșit prea repede. Mă așteptam să țină mai mult, în comparație cu celălalt. Însă nu regret.

-Mă duc să-mi fac un duș, mă anunță.

Zâmbetul lui larg îi scoate albul dințor în evidență. Se ridică și-și ia schimburile, după care intră în baia mea. Tot aici o să doarmă, deci. Atunci eu plec și dorm tot la tata. Nu voi dormi cu el.

-Ușa e încuiată, în caz că te-ai gândit să pleci.

Dă drumul imediat la dușul meu și începe să se înbãieze. În loc să mă lase pe mine prima, dacă tot are de gând să mă ți.ă aici cu forța. Puțin respect dacă ar fi avut, ar fi fost perfect.

Un bâzâit îmi atrage atenția și mă rupe din lanțul gândurilor mele. Telefonul îi sună cu o insistență de admirat și pare că persoana de la capătul celălt al firului nu vrea să renunțe. Apuc telefonul să văd cine sună pentru că, aparent, dunt viitoarea lui soție și am dreptul ăsta.

Un număr fară un nume care să-l însoțească apare pe ecran. Nu e treaba mea asta, așa că mă decid să îl pun la loc pe noptieră și să mă întind în pat, așteptându-mi rândul la duș. El pare să lungească timpul lui de duș și asta mă adoarme. Încă puțin și se închid ochii, dar tresar când ușa băii se deschide și mă ridic în cea mai mare grabă. Hainele le am deja pregătite și trec ca un uragan pe lângă el, însă mă orește imediat, parcă punând frână vitezei mele, apucându-mi brațul.

Obligată să îl iubesc Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum