Vise de noapte

Capitolul 1: La şcoală

Visul este o formă de imaginaţie involuntară cu conţinut de material inconştient şi exprienţă subconştientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă. Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării viselor petrecute în timpul somnului. S-a observat faptul că în medie,o fiinţă umană petrece aproximativ 6 ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Încă nu s-a aflat care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În timpul somnului REM (paradoxal), eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, condiţie cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în timpul somnului şi apare, adesea în cazul coşmarurilor, senzaţia de paralizie, neputinţă.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a persoanei care visează. Singura excepţie cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât în visele obişnuite. Pe langa vise lucide exista si vise premonitorii care sunt un fel de deja vu.

-------------------------

Numele meu este AngeLove şi lucrez la o campanie, şeful îmi dădea o misiune în care să merg la un alt oraş să lucrez prin colaborare şi am ajuns la locaţia dată. Fiind obosită de drumul pe care l-am parcurs, merg în cameră şi mă aşez în pat ca să pot dormi.Închid ochii şi intru în tărâmul viselor, dar brusc mă trezesc şi mă ridic din pat cam grăbită.
Ajung repede undeva cunoscut de mine, şcoala unde am învăţat şi era diferită faţă de atunci când învăţam eu. Am intrat în şcoală şi îmi căutam clasa, în sfărşit am găsit şi degeaba venind că nu era absolut nimeni în clasă. Vine cineva de pe hol şi mă striga.

- AngeLove, ce faci? De ce ai întârziat atât de mult? Spune Sebastian.
- Cine eşti? Cine a spus? Cine m-a strigat? *mă uitam în spate şi am rămas uimită* Sebastian!
- Scrie orarul de pe tablă şi să mergem la oră ca să nu întârziem. Spune Sebastian.
- Ce orar? Despre ce oră vorbeşti?
- Hei, ce este cu tine? Suntem la şcoală nu în vacanţă. Spune Sebastian.
- Hm...Bine.

Am scos din geantă o foaie şi un pix, scriu ce era de pe tablă în care nu era totul deoarece era sters şi trebuia să mă grăbesc. După ce am terminat, am ieşit din clasă şi îl vedeam pe Sebastian cu o fată care vorbeau, apoi ducea privirea spre mine şi făcând semn să îl urmez. L-am urmat şi am ieşit din şcoală, nu ştiam ce să fac că începeam să mă pierd şi eram cu gândul la ceva ciudat şi mi se părea straniu ca eu să fiu la şcoală. Nu l-am văzut pe Sebastian şi mă gândeam să plec la magazin ca să pot cumpăra ceva de mâncat. Primul magazin era închis şi mă îndreptam spre alt magazin departe de şcoală, am ajuns şi mă uitam că nu aveam geanta la mine şi mă panichez. Dar, am stat un minut ca să pot să mă liniştesc şi să văd dacă am ceva în buzunar, aveam 50 de lei şi eram bucuroasă că aveam bani ca să îmi pot cumpăra mâncare şi apă. Am luat ce îmi trebuia şi merg înapoi, dar acasă nu la şcoală. Deschid uşa apartamentului şi îmi pun geanta pe jos, stând cinci secunde şi mă uit la geantă.

- Dar, nu am avut geanta...ce ciudat, mă pun să dorm că poate am halucinaţie.

Mă pun în pat şi îmi suna telefonul, răspundeam.

- Alo!
- AngeLove, unde eşti? De ce, nu ai fost ieri la muncă? Spune Sam.
- Dar, debea am ajuns ieri acasă.
- Despre ce vorbeşti acolo? Uită-te la dată. Spune Sam.

Pun mâna la ochi şi îmi frec, apoi mă uit la data de pe telefon şi încep să ţip ca o nebună prin casă.

- Scuze, nu se v-a întâmpla şi mă pregătesc să merg la muncă acum.
- Bine, o să vină William să te ia cu maşina.Spune Sam.
- Ok,la revedere.

Am fugit să îmi fac duş şi mă pregăteam să ies afară grăbită ca să pot ajunge la muncă, văd maşina lui William şi intru în maşină.

- Neaţa.
- Neaţa, somnorilă.Spune William.
- Să mergem.
- *se uită la mine atent* Apropo, unde îţi este geanta?Spune William.
- *mă uitam la picioare şi în spate, şoc* Geanta! Cheile! Ahh....ce proastă.

Ies din maşină grăbită, dar trag şi centura cu mine şi cad jos, mă ridic şi William scoate încheietura de la centură şi se trage singură la loc. Eu fugeam şi sunam la interfon pe o vecină.

- Bună ziua, cine este? Spune Vecina.
- Sunt eu, AngeLove. Mi-am uitat cheile şi geanta în casă. Îmi puteţi deschide uşa, vă rog.
- Desigur. Spune Vecina.

Îmi deschide şi deschid repede, fug pe scări ca o nebună ieşită de la spitalul nouă. Un vecin vede cheile contacte în uşă, era surprins şi nu ştia cine stătea în acel apartament, până ce vin repezită la uşă şi o deschid repede. Îmi iau geanta şi închid uşa cu cheia.

- *mă uit la vecin* Vă întrebaţi, cine stă în acest apartament? Şi îmi cer scuze, dar mă grăbesc o să vă dau explicaţi când voi avea timp.La revedere.
- La revedere. Spune Vecinu.

Vecinu era speriat şi surprins ceea ce văzu, nu credea că va fugi o fată în acest hal.Deci, să revenim la mine care fug pe scări şi dau caloriile jos şi merg spre uşă, deschid şi un adolescent care vroia să deschidă uşa se speriase aşa de tare încât cade jos şi se uita la mine cum fug.Intru în maşină, respir greu de nu mai puteam.

- Doamne, ce este cu mine? Off...ciudat.Hai, să mergem că sunt extrem de grăbită.
- Prea bine.Spune William.