Vise de noapte

Capitolul 18: Musafirul nepoftit

- Nu te enerva că nu rezolvi aşa problema, dar îţi voi da de înţeles. Să îmi aduceţi un sclav ca să îl omor , poate îţi vei da seama cu cine te-ai pus. Spune Viktor.
- Crezi că mă vei impresiona prin a-ţi omorâ un sclav al tău? Te crezi în stare? Ce dobitoc, chiar de o vei face nu mă vei impresiona niciodată. Rahel e sub paza mea, nu se va atinge nimeni de ea şi de s-ar atinge, îl voi omorâ pe loc. Spune Bill în gând.
- De ce, ai amuţit? Ţi-e frică de moarte? Spune Viktor.
- Nu, nu mi-e frică că nu am de ce. Spune Bill.
- Serios? Aduce-ţi-l! Spune Viktor.

         Au adus un sclav şi l-a omorât fără să clipească, Bill nu prea îl interesa ce făcea Viktor.  Îl privi cu o plictiseală şi vroia să plece, dar a fost zărit şi l-a împiedicat să plece.

- Te-ai plictisit şi deja pleci? Spune Viktor.
- Da, merg să o spionez pe Angel. Spune Bill.
- Bine. Spune Viktor.

         Bill dispărea şi Viktor a pus doi oameni de-a lui să îl urmărească. 

- Să nu îl pierdeţi din vedere o clipă aţi priceput? Spune Viktor.
- Da, am înţeles. Spune Zack.

         Mă uitam la Amber care rămânea surprinsă că am prins-o bârfind despre mine.

- Nu e frumos să bârfeşti pe la spatele unui om.
- Ce te interesează pe tine, ce fac eu? Spune Amber.
- Păi, vorbeaţi despre mine şi uite-mă aici. Ai vreo problemă cu mine sau îţi cauţi naşul?
- Eşti o pramatie care se bagă ca mâţa în sac. Spune Amber.
- Nu îţi plac pisicile? Zgărie rău, nu? De asta nu ai lipici la ele?
- Ce-ţi pasă ţie, dispari! Spune Amber.
- Dacă mă mai bârfeşti despre mine, o să ai de-a face cu mine.
- Nu mi-e frică de tine. Spune Amber.
- Ai grijă la păr.

          Amber auzind acest lucru, se panicase şi merge nervoasă cu prietenele ei afară. O fată cu părul şaten se uita la mine cu teamă, era Melody.

- De ce, ai fost rea cu ele? Spune Melody.
- Mă bârfeau şi nu îmi place bârfa.
- Înţeleg, dar nu ai procedat corect. Spune Melody.
- Chiar dacă nu am procedat corect şi niciodată nu mă abţin să îmi spun părerea.
- Bine. Spune Melody.

           Am plecat spre culoar unde se ducea în subsol, intru şi cobor scările nervoasă. Mă pun jos lângă o chitară care era a lui Castiel, nici nu vreau să pun mâna că face urât dacă îi stric. Pleoapele se îngreuna şi adormisem, pe uşă intra Nathaniel şi mă vedea cum dispăream ca prin ceaţă.

- Ce? Nu se poate, cine e de fapt cu adevărat? A dispărut! Spune Nathaniel.
- Cine a dispărut? Spune Castiel.
- Nimeni, doar am avut un deja vu. Spune Nathaniel.
- Ce să spun, acum poţi pleca ca să repet la chitară? Spune Castiel.

             Nathaniel pleca din subsol şi mergea pe culoare cu gândul la Angel, intră în sala de delegaţi şi se aşeza pe scaun. Un oftat lung şi punea capul pe masă, Melody intră şi îl vede posomorât.

- Nathaniel, te simţi bine? Spune Melody, clătinându-l.
- Lasă-mă în pace. Spune Nathaniel.
- Vreau să te ajut, mă îngrijorezi. Spune Melody.
- Melody, termină cu obsesia ta. Nu te plac şi punct. Spune Nathaniel, ridicându-se de pe scaun.
- Nathaniel! Spune Melody.
- Din cauza ta şi a altor persoane care nu o plac, ea a murit. Spune Nathaniel.
- Nu am vrut să se întâmple aşa ceva. Spune Melody, întristându-se.
- Tu crezi că voi mai zâmbi? Niciodată, chiar şi ceilalţi care au văzut şi auzit totul. Spune Nathaniel.
- Nathaniel, ştii că mă răneşti? Spune Melody.
- Gândeşte-te înainte să spui acest lucru, de acum să nu mai vii la mine niciodată. Spune Nathaniel, nervos.

         Plecase nervos din sala delegaţilor şi iese din liceu ca să îşi limpezească mintea. M-am trezit la realitate şi eram cu gândul la ce a spus Melody. Mă ridic din pat să văd dacă pot să mă ţin pe picioare, acum e bine şi cât e ceasul? Îmi iau telefonul de pe masă şi rămân uimită, era 11:30 şi eram în ziua de 15.08.2017. Cineva deschide uşa, Yuri care mă privea speriat şi veni spre mine.