Vise de noapte

Capitolul 8: Cristalul în siguranţă

- Tu mă săruţi, când scapă cei doi hoţi. Eşti incredibilă, tu ţii cu ei sau cu noi? Spune Yuri.
- Vom vorbi, când ajungem acasă.
- Nu, îmi lămureşti acum în momentul acesta. Nu vreau nicio scuză pentru acest gest, suntem prieteni din copilărie şi am avut încredere în tine. Şi uite ce îmi faci, mă trădezi sub ochii mei şi îmi vine să te omor. Spune Yuri.
- Serios? Ai terminat? Putem merge sau vrei să ne certăm?
- Nu, nu am terminat! Spune Yuri.
- Mai stăm mult sau plecăm? Spune Elias, încordat.
- Da. Spune Yuri, dând cu ochii peste cap.

        Am urcat în maşină, Yuri s-a aşezat în faţa maşinii şi Elias văzând reacţia a rămas surprins. S-a aşezat lângă mine pe bancheta din spate, eu mă uitam nervoasă pe fereastră.

  ☆ 

- Mi-aţi adus ceea ce vroiam? Spune Viktor.
- Da, domnule. Spune Adrien.
- În sfârşit, am ceea ce mi-am dorit şi voi ucide pe Yuri că s-a împotrivit mie. Spune Viktor.

           A luat din sac şi se uita la cristal, mâna lui se făcu o putere care să absorbească puterea şi simţise ceva ciudat. Se uita cu atenţie şi o aruncă jos, cristalul s-a făcut bucăţi când a atins podea tare.

- Nu, nu e asta. Mi-aţi adus un fals, ce ipocriţi mai sunteţi voi? Spune Viktor, nervos.
- Domnule, am născocit tot şi... Spune Adrien, fiind întrerupt.
- Lordul meu, am adus ceea ce doreaţi. Spune Theo, îi înmâna cuferele.
- Ce sunt acolo? Vreo altă stricăciune falsă? Spune Viktor.
- Mi-am dat seama că ceea ce aţi primit acum câteva minute era falsă, dar am stat la pândă şi am văzut că fata s-a mutat. Avea în mâna ea şi el, cufere şi le-am furat. Cred că una din cufere este cristalul cel dorit de dumneavoastră. Spune Theo.
- Hm... inteligent plan, îmi placi ceea ce faci. Spune Viktor, zâmbind.

      Lua primul cufăr şi nu era absolut nimic, deschide celălalt cufăr şi vede cristalul. Ochii îi străluceau şi un rânjet în colţul guri, făcea să radieze de fericire. Închidea ochii şi lăsând să vină puterea din cristal la el, dar deschide brusc ochii. 

- Ce naiba?!? Nu spune că şi acesta e un fals. Spune Viktor, trântind cristalul de podea.
- Ce? Când am intrat în apartament, am simţit puterea cristalului. Spune Theo.
- Cine a îndrăznit să mă înfrunte pe mine? Spune Viktor.
- E ciudat, Yuri era afectat că am furat cuferele. Dar, fata nu prea era afectată ci dimpotrivă era relxată. Spune Theo.
- Fata? Cum o cheamă? Spune-mi! Spune Viktor.
- Nu ştiu, numele fetei. Dar, vom afla şi merg să caut foarte multe detalii. Spune Theo.
- Cum are tupeul fetişcana asta? O voi ucide cu mâinile mele. Spune Viktor.
- Am auzit, atunci, lăsând biletul peste uşă şi aşteptam să o ia. Am auzit că discuta cu cineva şi i-a pronunţat numele ei. Angelove. Spune Adrien.
- În sfârşit, ai spus şi tu ceva corect. Spune Viktor.
- Mulţumesc! Spune Adrien, făcând plecăciune.

☆ 

        Am ajuns şi Elias mă ajutase să car bagajele.

- Ai grijă cu bagajele.
- Bine. Spune Elias.
- Mai eşti supărat pe mine?

       Nu mă băga în seamă şi plecă nervos în casă, ce căpos mai este. Când o să afle că cristalul e în siguranţă, o să regrete ceea ce a spus. 

- Ce încurcătură ai intrat, Angelove. Spune Klaus.
- Nu eu ci el.
- De ce? Ce vină are el? Spune Elias.
- Voi spune, când intrăm în casă.

        Am intrat în casă, livingul era gol şi mă uitam după Yuri. Duc privirea la Klaus care se uita la mine, de parcă îl mâncasem.

- Poţi merge la Yuri şi să îl chemi în living, te rog?
- Bine. Spune Klaus.
- Elias, lasă bagajele aici.
- Bine. Spune Elias, punând bagajele cu grijă.

         Iau un bagaj, pun cu grijă pe canapea şi o deschid uşor. Dau la o parte cu grijă hainele şi iau cristalul, Elias rămâne surprins.

- Cristalul! Spune Elias.

        Klaus bate la uşa biroului lui Yuri şi nu îi răspunde, intră şi îl vede trist. Merge spre el şi nu ştia, cum să îi spună.

- Ai venit de bună voie sau trimis de Mihaela? Spune Yuri.
- Da, vrea să discutăm toţi trei. Spune Klaus.
- Nu am ce discuta cu ea. Spune Yuri.
- Şi ce voi spune? Spune Klaus.
- Spune-i să mă lase în pace. Spune Yuri.

       Klaus pleacă din birou, merge spre living şi rămâne surprins ceea ce văzuse. Fuge repede în birou să îl aducă pe Yuri.

- Ce? Tot, nu vrea să mă lase în pace? Vrea să i-o spun personal sau ce? Spune Yuri.
- Da, Yuri. Spune Klaus.

       Yuri iese nervos din birou, Klaus îl urma zâmbind şi se gândea la reacţia când v-a vedea cristalul. Ajunge în living, neluând în seamă ceea ce avea în mâna ei.

- Nu ţi-am spus să mă laşi în pace? Eşti proastă sau ce? Spune Yuri.
- Chiar nu dai importanţă la ceea ce am în mână?
- Nu mă interesează ce ai în mână ci faptul că nu mă laşi în pace. Spune Yuri.
- Poţi spune orice că nu mă doare ceea ce spui, dar trebuie să îmi mulţumeşti faptul că cristalul este în siguranţă, nu pe mâinile lui Viktor.
- Ce? Dar, cum? Spune Yuri, care se uită la mâna mea care ţineam cristalul.
- Simţeam ceva ciudat şi trebuia să iau din cufăr, fără să ştii tu. Dacă, ştiai şi tu de planul meu, era distrus. De asta nu ţi-am spus şi trebuia să fie secret până ce ajungeam acasă.
- Mihaela! Spune Yuri, întrerupt de mine.
- Da, ştiu placa asta. Îmi cer scuze că am spus acele cuvinte fără să gândesc, nu ştiam de intenţiile tale. Şi ştiam că vei regreta, când vei vedea cristalul în siguranţă.
- Ce prietenă mai am şi eu, îţi mulţumesc. Spune Yuri.
- Dar, încă ceva.
- Da, spune că fac orice. Spune Yuri.
- Voi ţine eu într-un seif asigurat.
- Nu, aici mă voi ocupa eu. Spune Yuri.
- Şi dacă va fi furat fără să şti?
- Nu, nu v-a fura nimeni. Spune Yuri.
- Treaba ta, eu merg în cameră.

          Mi-am pus hainele de pe canapea în geantă, îmi iau geanta care o pun pe lângă gât, iau valizele şi merg sus. Elias luând celelalte bagaje şi am ajuns în cameră, am ajuns şi lăsam jos bagajele.

- Mulţumesc, de aici mă descurc singură.
- Prea bine. Spune Elias.

         Am despachetat şi se făcu seară târziu, am făcut duş, mi-am pus pijamalele şi direct în pat m-am băgat. Luminile erau stinse şi adormisem, Yuri intră şi vroia să vorbească cu mine şi mă vede adormită deja.

- Mihaela, nu mă aşteptam de la tine aşa ceva şi îţi mulţumesc că mă cunoşti aşa de bine. Spune Yuri, se apleca şi mă sărută pe creştetul capului.

        Pleacă şi rămân singură în tărâmul viselor, eram cu Ana care râdeam şi ne amuzam. Bine că nu aveam vise urâte sau altceva care să mă obosească. Era un vis liniştitor şi calm, nu mă aşteptam să am un vis impecabil
       Yuri mergea în cameră şi se aşeza pe pat, Klaus bate şi intră.

- Cum te simţi? Spune Klaus.
- Mă simt bine, acum! Spune Yuri.
- Mai eşti supărat pe Mihaela? Spune Klaus.
- Nu, sunt doar mândru că am o prietenă ca ea. Spune Yuri.
- Şi acel sărut, a fost din pasiune sau te-a făcut să taci? Spune Klaus.
- *amintindu-se* De ce, îmi aminteşti aşa ceva? Ah.... cred că o să mă gândesc numai la ea, acum. Sper să nu o visez că nu vreau să fie mâine obosită. Spune Yuri.
- Simţi ceva pentru ea? Spune Klaus.
- Nu, nu vreau să sufere. Spune Yuri.
- Înţeleg, noapte bună. Spune Klaus.
- Noapte bună. Spune Yuri.