Vise de noapte

Capitolul 14: Amir Ealdwine

- Cumpără-ţi ochelari ca să vezi mai bine.
- Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva? Spune Amber.
- Este ceva neclar sau ai surzit?
- Mă iei peste picior? Spune Amber.
- Vreo problemă în asta?
- De ce, te bagi în seamă? Vrei să acaparezi atenţia sau ce? Spune Amber.
- Cred că delirezi sau ai băut ceva de spui chestia asta!
- Chestie? Ce chestie vorbeşti acolo? Spune Amber.
- Ştii ceva, mă opresc decât să continu fără niciun rost în discuţie asta.
- Eşti prea proastă şi nu ştii să lupţi până la capăt. Spune Amber.
- În fine, decât o paraşută ca tine. Mă mulţumesc cu atât decât nimic.
-Ce? Spune Amber.

          Am mers şi lăsând-o cu gura cască şi Castiel se uita la mine de parcă eram o zeiţă. 

- Nu credeam că eşti o persoană atât de rea şi vulcanică. Spune Castiel.
- Nu mă las călcată de persoane care se dau superiori prin faptul că au bani şi multe alte gen, dar nu vroiam nici să continui. Cel deştept cedează şi cel prost continuă.
- Hm... ce gândire inteligentă şi şireată. Spune Castiel.
- Amber e o persoană foarte răsfăţată şi se crede superioară faţă de cei din jurul ei. Trebuia cineva să o pună la punct, din punctul meu de vedere. Spune Lysander.
- Înţeleg, dar aşa sunt crescuţi copii bogătaşilor. Vor doar să îi răsfeţe pe copii şi să vadă lumea în roz, când vor creşte mari se dau îngâmfaţi şi ipocriţi. Lumea se împarte în multe categorii unele bune, unele rele, unele bune şi rele.
- Ai o gândire foarte matură. Spune Lysander.
- Când mi-au murit părinţii la o vârstă mijlocie, trebuia să mă descurc singură spre drumul care mi-l construiam.
- Wow... îmi pare rău ceea ce aud. Nu am crezut aşa ceva despre viaţa unui om puternic. Spune Lysander.
- Şi cine a avut grijă de tine după moartea părinţilor tăi? Spune Castiel.
- Fratele meu, Nicolas. Dar, eu îl strig pe numele mic Klaus.
- Ce drăguţ. Spune Lysander.
- După ce am avut majoratul, fratele meu a dispărut şi am rămas singură printre fiare.
- Cum s-a întâmplat ca fratele tău să dispară? Spune Castiel.
- Nu ştiu, brusc a dispărut şi nicio urmă de el.
- Cred că s-a întâmplat ceva ce tu nu ştii. Spune Lysander.
- Poate, dar să schimbăm subiectul.
- Cum ai ajuns aici, fix îmbrăcată în pijama? Spune Castiel, derutat.
- Dacă vă spun, o să mă consideraţi nebună.
- Spune, eu nu te-aş considera o nebună. Spune Lysander.
- Nu pot spune în public, doar în privat.
- Bine, să mergem la mine acasă. Spune Castiel.

          Ne plimbam pe străzile Parisului şi mă uitam în jur, Castiel şi Lysander au mers înainte şi eu am rămas în urmă privind pe rafturile magazinelor care aveau haine frumoase pe manechine, restaurante şi cafenele. Fără să îmi dau seama că nu mai sunt lângă ei, mă uit în jur şi rămân mască. 

*

          Bill a mers într-o cameră şi se gândi la Angelove şi la Rachel, dar îşi punea o întrebare însuşi.

- Ce are Angelove? De ce, Viktor vrea ca ea să fie spionată? Ciudat! Spune Bill.

          Pune capul pe pernă şi adormise, intră în tărâmul viselor. 

*

- Visez, cumva? În ce loc  sunt? Spune Bill.

          Merg în căutarea lui Castiel şi Lysander, nu dădeam de ei şi mă simţeam pierdută. Nu ştiam, unde să mă duc şi dau de nişte ciudaţi care mă priveau. 

- Ce avem noi aici. Fata cu pijama. Spune Sergiu.
- Patetic. *vroiam să plec*
- *mă prinde de baţ* Nu pleci nicăieri, până ce ne împlineşti nouă o dorinţă. Spune Sergiu.
- În visele voastre. Dă-mi drumul.
- Nu. Spune Sergiu.

          Mă bruscau brutal şi vroiau să mă dezbrace, Bill rămase timp de cinci minute şi văzând că încercau să o dezbrace. Merge spre ei şi îi controlau corpurile lor, apoi le trânteau jos.